Recompensele pentru copii (când și cum le oferim)? „Dacă terminați ceea ce aveți în farfurie, puteți să vă jucați afară timp de o jumătate de oră.” „Primul care termină de scris poate curăța tabla.” „Dacă ești cuminte, îți cumpăr mașinuța dorită”. Nu-i așa că vă sunt cunoscute aceste fraze? Ba chiar simțiți că unele vă aparțin?
Recompensele pentru copii. De ce folosesc părinții recompense?
Orice părinte folosește „recompense” pentru a manipula pe moment sau o vreme comportamentul copilului său. Răsplătirea copiilor este o formă de manipulare. Aceasta deoarece acest fel de mulțumire este folosit pentru a determina copiii să facă ceea ce vrem.
Înțelegem de aici că recompensele sunt dăunătoare. Atunci când le folosim, manipulăm copiii noștri, pentru a face ceea ce vrem. De fapt, nu neapărat ceea ce vrem noi, ci ceea ce vrem noi să facă ei pentru binele lor. E o diferență totuși. Ca urmare, părinții care apelează la recompense sau care apelează prea des la recompense le limitează înțelegerea personală a modului în care doresc cu adevărat să-și trăiască viața.
Recompensele pentru copii. Unde greșim?
A-l recompensa pe copil ocazional nu poate fi chiar o greșeală. Îl stimulezi să facă ceva ce nu vrea sau ceva ce amână și face greu. Dar a-l recompensa în permanență pentru orice lucru, chiar și pentru cele mai banale acțiuni, absolut normale, pe care trebuie să le facă, înseamnă a-l opri să mai gândească, să ia decizii, să analizeze ce are de făcut. Pe moment, noi (adulții) suntem mulțumiți că face, că noi suntem în grafic cu toate, că avem un confort fizic și psihic. Dar el nu învață neapărat ceva bun din acest comportament devenit obicei. Învață că dacă opune rezistență, dacă nu vrea să facă ceva, noi îi vom face imediat o ofertă și abia apoi începe el să funcționeze.
Recompensele pentru copii. Deci, renunțăm la ele și îi lăsăm pe copii liberi, să facă ce vor?
Evitarea utilizării recompenselor nu înseamnă însă lăsarea copiilor liberi. Există alternative pentru premii-recompensă. Acordarea de premii, ca o consecință, îi determină pe destinatar să se mulțumească cu el însuși, numai atunci când primește aprobarea altor persoane.
Premiile indică, în general, ceva – indiferent dacă este vorba despre un aliment, o jucărie sau o promisiune. Acel ceva e o recompensă pentru faptul că, copiii fac ce li se cere: „pentru că ți-ai aranjat toate jucăriile, hai să mergem în oraș să mâncăm o înghețată!”.
Recompensele pentru copii. Sunt ele același lucru cu aprecierile?
Recompensele nu trebuie să devină un obicei. Aprecierile sunt în schimb ceva diferit, nu trebuie confundate cu „premiile”. Aprecierea poate fi exprimată în mod diferit, cum ar fi: „Îmi place când îți faci temele, când ești ordonat și te comporți bine!„ Sau: „Îți place să-ți faci ordine în cameră?”. În cartea „Crește cu încredere” de Justine Mol, se spune că întrebările care încep cu „I„ sau „΄ sunt întrebări care exprimă interes pentru celălalt. Toți trebuie să fim apreciați. Ne place să fim observați. Aprecierea este o modalitate excelentă de a lăuda pe cineva pe care l-am văzut făcând ceva bun, pe care l-am remarcat.
Un copil trebuie să crească cu încredere
Pentru a permite unui copil să crească cu încredere, trebuie pusă o bază. Încă de la naștere trebuie să se dezvolte un atașament între el și un adult (sau mai mulți) care să fie în preajma lui. Copilul trebuie să se simtă iubit, să fie hrănit și îngrijit. Oferind copilului un mediu calm și stabil, bine structurat, se deschide una dintre căile posibile de a promova încrederea în copil. Pe măsură ce copilul crește, încercăm să-i îndeplinim dorințele-necesitate ale copilului. O vreme putem decide ce haine ar trebui să poarte, ce să mănânce, cum să se joace etc. Mai târziu, trebuie să-l lăsăm să ia decizii, fără să-i impunem noi totul și să-l mai și recompensăm dacă face ce i-am cerut.
Recompense pentru copii. Lauda îl bucură la fel de mult ca un „premiu”?
În ceea ce privește „premiile” , sunt suficiente doar complimentele? Sau chiar este educativ să-i oferim câteva recompense?
Recompensarea copilului nostru cu lucruri mici (cum ar fi o înghețată, o bomboană sau o jucărie) nu riscă să devină într-adevăr ceva profund non-educațional. Nu înseamnă să nu-i acordăm niciun fel de premiu. Conform părerilor multor experți pe această temă, recompensele materiale mici devin întăriri pozitive. Ele servesc pentru a încuraja copilul să muncească mai mult și chiar mai bine. Aici se aplică o regulă generală: pe măsură ce crește vârsta, recompensele-cadouri trebuie modificate (pentru a nu crește valoarea comercială sau dimensiunea). Dacă unui copil de 3 ani îi vei oferi o mașinuță, la 8-10 ani recompensa trebuie adaptată nevoilor sau pasiunilor lui. Îi poți da voie mai mult timp la calculator, îi poți da bani să-și cumpere ceva de îmbrăcat sau să iasă cu colegii la un film. Nu trebuie șicanat mereu, că îi vei lua banii de buzunar dacă nu face un lucru anume. Dar nici nu trebuie să-l înveți cu sume mari sau cu recompense mult prea valoroase.
Trebuie să fie întotdeauna premii „simbolice“. Iar în spatele acestora să fie mereu un motiv clar, pe care copilul trebuie să-l înțeleagă.
Recompense cu simțul măsurii
Adulții trebuie să apeleze la simțul măsurii, iar copiii trebuie să înțeleagă care sunt limitele. În caz contrar, copiii se obișnuiesc cu recompensa care devine „normă”. Și astfel, actul în sine își pierde valoarea educațională.
Mai ales atunci când copilul crește, nu este necesar să-l recompensăm de fiecare dată când face ceva bun. Mai degrabă trebuie să urmărim evoluția lui în decursul unei săptămâni. Nu acționăm zilnic, la fiecare pas bun făcut. Un comportament se observă în timp.
De aceea, nu depășiți niciodată măsura în privința laudelor și a recompenselor!
