Tatii au partea lor de sensiblitate si de emotie, despre care nu vorbesc mereu. Si Iusti nu face exceptie. Intr-o recenta calatorie la Barcelona, Iusti s-a dezlantuit din nou. Si a observat seninatatea altora. Azi este despre Spania versus Romania.
Inainte de a afla ca voi avea un copil, am fost cu Sorina la Barcelona. Atunci, am facut o vizita si pe la manastirea Montserrat. Dupa ce s-a nascut Stefan, ne-am tot propus sa ajungem din nou acolo, dar am reusit de-abia saptamana trecuta. Cu fix o luna inainte ca Stefan sa implineasca 8 ani.
Barcelona, my love
Trec peste faptul ca baiatul nostru isi doreste sa se mute acolo („macar pentru trei luni, tati””) si o sa va povestesc direct despre vizita la Montserrat.
Am fost intr-o joi si ne-am gandit ca o sa fim singuri acolo. Surpriza! Era plin de copii (veniti cu autocarele). Copii intre 5 si 16 ani. Veseli si plini de viata, ca si cum ar fi fost intr-o excursie intr-un parc de aventuri.
Cum sunt copiii?
De ce erau acolo? Sindicatul profesorilor organizase un mic concert in interiorul manastirii, unde da, repertoriul era de cantece religioase. Copiii stateau in grupuri organizate si se distrau cum puteau. Cred ca s-a depasit recordul de selfie-uri intr-o ora. La un moment dat, au intrat in biserica si s-au asezat pe scaune. Iar la sfarsitul concertului, au cantat versiunea AULD LANG SYNE in catalana. Am ramas cu gura cascata. Imaginati-va un cor de copii cantand un cantec care de obicei se canta de Revelion….Si care, la sfarsit, a inceput sa aplaude de parca ar fi fost la un concert al lui Justin Biber. Am ramas blocati. Cum? Niste copiii sunt veseli ca se duc la o biserica unde se canta melodii religioase si au voie sa si aplaude?
Cum e la noi?
Mi-am adus aminte apoi de o discutie pe care am avut-o cu o cunostinta din Bucuresti. Atunci am aflat ca fetita Doamnei invata de acatiste si pomelnice la ora de religie.
Sunt ortodox si am incercat sa il cresc pe Stefan astfel incat sa creada in Dumnezeu. Am incercat sa ii explic ca Dumnezeu este bun si nu razbunator. Dumnezeu nu vrea sa ne pedepseasca daca am gresit, ci sa ne corectam pentru a face bine. Din pacate, unii copii invata la religie despre iad, unde te duci daca nu-ti asculti parintii. Sau si mai si! C poti lua o nota mai mare la religie daca o sa cumperi mai multe icoane si o sa platesti mai multe pomelnice.
Oare asa e bine?
Nu cred ca suntem pe un drum bun in ceea ce priveste educatia crestina a copiilor nostri. Poate este ceva ce imi scapa mie. Poate aceasta este calea prin care copiii nostri ar trebui sa devina credincios, prin indoctrinare, la fel cum pateam noi cu socialismul stiintific sau cu economia politica. Sau poate copiii nostrii au nevoie de indoctrinare deoarece noi le oferim prea multa libertate?!
Poate este utopic ce cred eu, dar raspunsul nu poate fi indoctrinarea. Sau obligativitatea de a cumpara toate bibliile care se vand in biserici. Raspunsul este in emotia pe care am simtit-o atunci cand am vazut toti copiii aceia de la Barcelona care cantau si aplaudau in biserica.
