Teribila vârstă de 2 ani e aici. Acum, copilul tău nu mai este un bebeluș ce poate fi distras cu ușurință. Crește și odată cu el cresc și provocările.
Minunea ta de 2 anișori acționează hotărât. Asta înseamnă și încăpățânare. Reacționează exuberant, ceea ce înseamnă și impulsivitate. Si nu în ultimul rând explorează cu entuziasm, ceea ce înseamnă ca pot face năzdrăvanii mai repede decât ai zice “pește”. Colac peste pupăză pentru că nu au un “buton de oprire”, atunci când obosesc, copilașii sunt foarte aproape de a izbucni. De a arăta de ce este așa teribilă vârsta de 2 ani. Dar nu intra în panică, noi suntem aici pentru tine și ți-am pregătit un set de idei nemaipomenite pe care să le folosești în astfel de cazuri.
-
Cum să stăpânești tantrumurile?
Aceste momente reprezintă modul copiilor de a se descărca de frustrările și temerile acumulate. Nu te grabi sa judeci! In loc sa te simți un părinte nu foarte bun, privește tantrumurile ca o șansă a celui mic de a scăpa de trăirile negative. Pentru că tantrumul este semnul care arată că cel mic este copleșit.
De ce?
Amintește-ți mereu că e mai bine să previi, decât să tratezi. Cum tantrumurile se petrec, de cele mai multe ori, atunci când copilul este înfometat sau obosit, nu-l lăsa să ajungă așa. Asigură-te, de asemenea, că micuțul are “rezervorul” plin de atenție și dragoste. De ce? Dacă le lipsește vreunul din aceste elemente, tantrumul bate la ușă. Pentru că simte nevoia de a-și arăta personalitatea, s-ar putea ca uneori să se „lupte pentru putere”. Îl poți lăsa să spună „nu” ori de câte ori nu este compromisă siguranța sau sănătatea lui.
-
Disciplina pozitivă
Pentru ca cei mici să se poarte frumos și să coopereze foarte bine pe o perioadă mai lungă de timp, au nevoie de gjidaj. E nevoie ca tu să fii un părinte care înțelege că „a disciplina”, înseamnă, de fapt, „a învăța”. Pentru a-i învăța, însă, trebuie să știi care sunt cele 3 posibile explicații pentru comportamentul nedorit al celui mic.
Detalii
Astfel, fie că nu știe ce așteptări au părinții, nu știe cum să se controleze sau știe dar nu îi pasă, copilul are nevoie de îndrumarea ta. În primul rând trebuie să îți amintești că tu ești modelul copilului tău. Ce faci tu, face și el. Dacă îi mulțumești unei mătuși pentru invitația la masă sau dacă aștepți să se facă, la semafor, culoarea verde pentru a trece, copilul învață de la tine.
Control
Legat de control, odată ce copilul este calm, poți discuta cu el despre situație. De ce? Ca sa il ajuti să recunoască și să-și controleze emoțiile, arătându-i că majoritatea problemelor pot fi rezolvate.
Pe dos
Daca pustiul știe ce așteptări au părinții, dar nu îi pasă, e mai mult acolo. Impulsul de a se împotrivi vine din relația copilului cu noi, părinții. Copiii învață să se comporte și să se controleze pentru ca noi ne dorim aceste lucruri de la ei, iar ei vor să ne facă pe plac. Dacă celui mic nu îi pasă că te/vă supără înseamnă că relația voastră are nevoie să fie mai aproapiată și mai puternică. Odată ce este reparată legătura dintre voi, cu siguranță că cel mic își va îmbunătăți comportamentul.
-
Controlarea propriei noastre furii
Orice părinte se enervează pe copilul său. Dar indiferent cât de agravant este comportamentul copilului tău, acesta nu este adevăratul motiv al enervării tale. Orice problemă care te face să îți ieși din pepeni își are rădăcinile în primii tăi ani de viață.
Copilaria ta
Știm acest lucru pentru că în acele momente ne pierdem abilitatea de a gândi clar. Atunci, incepem noi înșine să ne purtăm ca niște copii, având propriile noastre tantrumuri. Nu-ți face griji, căci este normal să avem cicatrici din copilărie. Aceastea sunt butoanele pe care apasă acum copiii noștri. Atentie! Nu este normal însă să cădem pradă furiei.
Furia si efectele ei
Așa că, cel mai important lucru pe care trebuie să ți-l amintești legat de furiei, este că niciodată, dar niciodată nu trebuie să acționezi atunci când ești furios/furioasă. Chiar dacă ai impresia că cel mic trebuie neapărat să învețe o lecție, nervii sunt cei care gândesc pentru tine în acel moment. Poți discuta cu copilul mai târziu, căci nici tu, nici el nu plecați nicăieri.
Fara bataie!
Nu îl lovi! Nu îi spune cuvinte urâte! Nu înjura! Nu îl pedepsi în plină criză de nervi! Nu țipa la el! Nu uita să respiri adânc! Ia o pauză și întoarce-te când ești calm/ă. Chiar îi poți spune copilului „Sunt mult prea supărată acum pentru a vorbi despre ce s-a întâmplat. O să iau o mică pauză și o să mă liniștesc.”. Nu te gândi că făcând astfel va „învinge” copilul. Ba dimpotrivă! Acest lucru îi va impresiona și îl va face să se gândească la cât de serioasă este situația.
Ia o pauza
Dacă e îndeajuns de mare pentru a fi lăsat singur, mergi la baie, dă-ți cu apă pe față și respiră adânc. Dacă nu e prea mare, poți merge la bucătărie și lasă apa să-ți curga pe brațe. Stai apoi pe canapea, lângă copil, pentru câteva minute, inspirând și expirând adânc. Spune o frază ce poate fi o mantră. „Acest lucru nu este o urgență!”. „Copiii au nevoie de dragoste atunci când merită cel mai puțin!”. „Are nevoie de ajutorul meu pentru că nu se descurcă singur cu sentimentele/ trăirile lui!” . Este în regulă chiar să spui cu voce tare fraza aleasă, pentru că ești modelul copilului tău și te va copia atunci când el însuși va avea nevoie să se calmeze.
