Cel puțin la început, relația unui copil cu părintele vitreg este dificilă. Și pentru cel mic este greu de acceptat un străin în rolul părintelui, cum și pentru adult nu-i ușor să îndeplinească acest rol.
Să fim sinceri și să recunoaștem: a fi părinte natural și a fi părinte vitreg nu-i același lucru. Chiar dacă multe dintre aspectele acestor două roluri sunt similare, felul în care copilul vede lucrurile este altul. Relația unui copil cu părintele vitreg depinde în principal de climatul emoțional al celui mic.
O adevărată provocare
Cu copilul biologic, părintele manifestă o autoritate naturală, care îi permite să-i ofere educație. Cu cel vitreg, în schimb, acesta se va simți în permanență cu un pas în urmă de fiecare dată când va lua decizii care îl privesc pe copil. A fi părinte vitreg este, cu adevărat, o provocare. Poate că acesta este și motivul pentru care mulți părinți vitregi se deconectează emoțional de copil și se retrag din responsabilitățile zilnice. Iar ceea ce îi face să ajungă în acest punct este însăși neacceptarea de către copil, revolta manifestată de acesta și rezistența afișată.
Cum să poți duce o asemenea luptă, cu ce argumente, atunci când copilul îți spune în față, direct: ”Lasă-mă în pace că tu nu ești mama/tatăl meu!”
Acceptarea este un proces de durată
Ceea ce ar trebui să știe un părinte vitreg este că dobândirea respectului copilului nu vine odată cu relația pe care acesta o are cu celălalt părinte, natural, al copilului. Nu este un contract în care dacă te-ai căsătorit cu mama/tatăl micuțului ai căpătat, automat, dragostea și respectul lui. Aici este vorba despre un întreg proces, care este de durată.
Trebuie să fii dispus să intri în viața copilului asumat ca un străin și să evoluezi lent până la poziția de părinte. În ritmul dictat de copil. Fidelitatea acestuia față de părintele biologic absent în viața lui va interfera de multe ori cu acceptarea părintelui vitreg. Inclusiv atunci când copilul în realitate îl place pe părintele vitreg. Va ascunde, va disimula acest lucru, numai de frica de a nu-l supăra pe părintele său biologic și de a-i răni sentimentele.
Relația unui copil cu părintele vitreg
Așa cum afirmam și la începutul articolului de față, a construi o relație cu copilul partenerului/partenerei este un efort de durată, susținut. Este ca și când ai merge pe nisipuri mișcătoare, așteptându-te permanent la reacții și replici pe care nu le meriți dacă ești bine intenționat. Nu pierde niciodată din vedere câteva lucruri:
Fii abordabil – ca părinte vitreg vei fi adesea rănit de reacțiile negative ale copilului și vei fi tentat să devii defensiv. Stăpânește-te și arată-i că nu ești ușor de jignit și că poți înțelege și gestiona emoțiile copilului. În timp, aceste lucruri îl vor convinge că ești o persoană în care poate avea încredere.
Arată-i apreciere – da, chiar și atunci când nu o cere. Este cel mai rapid mod de a construi o relație, de a câștiga inima cuiva și de a-l ajuta să se simtă confortabil în prezența ta, în siguranță. Abține-te de la critici, pentru că în acest fel poți demola toată construcția făcută cu răbdare.
Petreceți timp împreună
Găsește-ți timp pentru copil, intră în rol. Dacă nu te acceptă în mod direct, fii alături de el ”de la distanță”. Mergi în tribună când are meci sau în public, la serbări. Arată-ți interesul față de activitățile lui, arată-i că știi ce face și că te interesează. ”Am văzut că ai învățat aseară la biologie. Ce-ai făcut la extemporal?” Chiar dacă apropierea durează numai câteva minute, este la fel de importantă ca și când ar fi durat o oră.
Gestionează stresul și furia – un copil iartă mai repede greșeala părintelui decât o face părintele atunci când copilul greșește. Din poziția de părinte vitreg va trebui să fii foarte atent la acest aspect. Copilul va evalua părintele vitreg ținând cont și de cât de mult și de tare poate fi supărat pe el. Bineînțeles, asta nu înseamnă că va trebui să fii ”preș” în fața copilului și să accepți totul cu seninătate. Trebuie doar să nu reacționezi exagerat.
