Demență: 10 semnale de alarmă pe care nu trebuie să le ignori

Demență: 10 semnale de alarmă pe care nu trebuie să le ignori. Demența este o afecțiune care rezultă din declinul lent și ireversibil al funcțiilor cognitive. Cunoașterea simptomelor încă de la început favorizează diagnosticul timpuriu și accesul la terapii mai eficiente.

Să aflăm ce este demența și de ce contează recunoașterea timpurie!

Demența este un sindrom cauzat de deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive, afectând memoria, limbajul, orientarea, judecata și chiar personalitatea. Nu reprezintă o singură boală, ci un ansamblu de afecțiuni care au în comun leziuni cerebrale evolutive.

Apare mai ales la vârstnici, dar nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. La nivel global, peste 55 de milioane de persoane trăiesc cu o formă de demență, iar anual se adaugă aproape 10 milioane de cazuri noi. Cea mai frecventă formă este boala Alzheimer, urmată de demența vasculară.

Pentru că evoluează lent și afectează autonomia persoanei, identificarea semnelor timpurii este esențială. Un diagnostic precoce permite intervenții mai eficiente și sprijin adecvat pentru pacienți și familiile lor.

Iată ce trebuie să știi despre demență: 10 semnale de alarmă pe care nu trebuie să le ignori:

1. Pierderea memoriei care interferează cu viața de zi cu zi

Pierderea memoriei este cel mai cunoscut semn al demenței, însă un episod izolat nu reprezintă un motiv real de îngrijorare. Este firesc să uiți uneori unde ai pus telefonul sau numele unei persoane întâlnite recent. Situația devine diferită atunci când uitările se referă la evenimente recente, programări importante sau conversații care au avut loc cu puțin timp înainte.

Persoanele afectate ajung să repete aceeași întrebare de mai multe ori, chiar dacă au primit deja un răspuns. Sau întâmpină dificultăți în a-și aminti informații din rutina zilnică. Aceste probleme nu se rezolvă printr-un simplu efort de concentrare și duc treptat la o dependență tot mai mare de notițe, agende sau sprijinul familiei.

2. Dificultăți în planificarea sau rezolvarea problemelor

Persoanele cu demență pot pierde treptat capacitatea de a organiza și finaliza sarcini pe care înainte le gestionau fără dificultate. Activități aparent simple — cum ar fi calcularea restului la supermarket sau urmarea unei rețete familiare — devin tot mai greu de dus la capăt.

Menținerea atenției asupra unei singure sarcini necesită un efort considerabil. Greșelile în calcule, pașii omiși sau dificultatea de a urma proceduri obișnuite sunt semnale care nu trebuie ignorate. În timp, aceste probleme afectează administrarea locuinței, gestionarea finanțelor și capacitatea de a trăi independent.

3. Dificultatea de a îndeplini sarcini familiare

Un alt semn timpuriu se observă în activitățile de zi cu zi. Sarcini familiare — condusul către un loc cunoscut, pregătirea unui preparat făcut de nenumărate ori, respectarea regulilor unui joc sau folosirea corectă a unui aparat — pot deveni brusc dificile.

Persoana afectată se poate opri în mijlocul unei acțiuni, poate uita ordinea pașilor sau nu mai recunoaște modul în care se folosesc obiectele obișnuite. Aceste dificultăți generează frustrare și, treptat, pot duce la pierderea încrederii în propriile abilități.

4. Confuzia cu timpul și locul

Un alt semn recurent este dezorientarea. Să nu-ți amintești ce zi este, să nu știi dacă e dimineață sau seară sau să nu recunoști anotimpul curent sunt situații care depășesc simpla distragere.

În unele cazuri, persoana se poate pierde și în locuri familiare. De exemplu, cartierul în care a locuit de ani de zile.

Pierderea percepției timpului și spațiului contribuie la creșterea sentimentului de vulnerabilitate și poate expune persoana la pericole reale, cum ar fi riscul de accidente.

Această dezorientare temporo-spațială este printre cele mai tipice și destabilizatoare semnale.

5. Dificultăți vizuale și spațiale

Problemele de vedere nu sunt întotdeauna legate de ochi. În demență, dificultatea apare adesea la nivelul creierului, care nu mai reușește să interpreteze corect imaginile. Cititul devine anevoios, aprecierea distanțelor și a adâncimilor poate duce la împiedicări sau căderi, iar condusul devine riscant.

Unii pacienți încep să perceapă greșit contrastele, să confunde un covor cu un obstacol sau să nu își recunoască reflexia în oglindă. Deși par probleme de vedere obișnuite, aceste manifestări au de fapt o cauză cognitivă. Pot reprezenta semne timpurii ale demenței.

6. Probleme cu limbajul oral și scris

Dificultățile de limbaj, atât oral cât și scris, reprezintă un alt semn timpuriu al demenței. Persoana afectată poate avea probleme în a găsi cuvintele potrivite, poate întrerupe conversația pentru că „a pierdut firul”, folosește termeni nepotriviți sau repetă aceeași idee de mai multe ori.

Și exprimarea în scris devine mai complicată. Textele sunt neclare, cu propoziții incomplete sau incoerente. Aceste schimbări îngreunează comunicarea, pot genera neînțelegeri și contribuie la apariția frustrării și a izolării sociale.

7. Plasarea obiectelor în locuri neobișnuite

Un semnal de alarmă frecvent întâlnit este tendința de a pune obiectele în locuri complet neobișnuite. Telecomanda ajunge în frigider, cheile în cuptor sau fierul de călcat în dulap. Situații care pot apărea la persoanele aflate în stadii timpurii ale demenței.

Nu este vorba despre o simplă neatenție, ci despre o formă de dezorientare cognitivă. Atunci când nu reușesc să găsească obiectele rătăcite, mulți pacienți devin suspicioși și pot ajunge să acuze membrii familiei sau prietenii de furt. Aceste tensiuni emoționale se adaugă dificultăților cognitive și complică și mai mult viața de zi cu zi.

8. Judecată afectată și capacitate slabă de luare a deciziilor

Un alt semn important este modificarea simțului critic și a capacității de a lua decizii. O persoană care înainte era precaută poate începe să facă achiziții impulsive, să ofere bani în mod neobișnuit sau să neglijeze complet igiena personală.

Chiar și alegerile de zi cu zi devin dificile: îmbrăcăminte nepotrivită pentru sezon, expunerea la frig fără protecție sau uitarea aparatelor pornite în bucătărie. Toate aceste comportamente, privite împreună, indică o scădere semnificativă a capacității de a evalua situațiile și consecințele lor.

9. Retragerea din viața socială și pierderea inițiativei

Retragerea din viața socială și pierderea inițiativei sunt alte semne timpurii ale demenței. Persoanele aflate la începutul bolii tind să se izoleze treptat. Activități care altădată le făceau plăcere — un joc de cărți, o plimbare cu prietenii, participarea la un grup, un hobby sau un sport — nu mai trezesc interesul de odinioară.

Această retragere nu este doar rezultatul lipsei de energie. De multe ori apare din teama de a nu face față unei conversații, din dificultatea de a urmări discuțiile sau din jenă pentru greșelile pe care le observă la ei înșiși.

Izolarea agravează însă situația, reducând contactul cu stimulii cognitivi și emoționali de care persoana are nevoie pentru a-și menține funcțiile cât mai bine.

10. Schimbări de dispoziție și personalitate – o caracteristică în cazurile de demență

Demența poate modifica profund personalitatea. O persoană cunoscută ca fiind calmă și echilibrată poate deveni brusc anxioasă, suspicioasă, deprimată sau iritabilă. Apar izbucniri de furie, neîncredere față de membrii familiei, stări depresive sau temeri nejustificate, cum ar fi frica intensă de a rămâne singur. Manifestări care nu existau în trecut.

Aceste schimbări nu trebuie interpretate ca „un temperament dificil”, ci ca o consecință directă a modificărilor care au loc în creier. Pentru familie, sunt adesea cele mai dureroase simptome, deoarece transformă profund dinamica relațiilor și modul în care este percepută persoana dragă.

Concluzie

Recunoașterea acestor semne nu înseamnă automat că o persoană are demență, deoarece multe dintre ele pot avea și alte cauze. Îngrijorarea apare atunci când mai multe simptome se manifestă împreună, persistă și se agravează în timp. În astfel de situații, evaluarea medicală este esențială. Un diagnostic timpuriu permite acces la tratamente adecvate, terapii de sprijin și o mai bună organizare a vieții de familie.