Copiii sunt de mai multe feluri. Extroverti, introverti, increzatori, anxiosi, bucurosi, puternici. Minunati. Inteligenti. Harnici. Si totdata exista si copii prea rasfatati si prea superficiali. Oare ce ii diferentiaza? Parintii.
La una din calatoriile cu avionul am nimerit un loc cu ghinion: aveam in spate un copil de vreo 3-4 ani, plictisit de moarte, care timp de 3 ore a lovit cu picioarele in speteaza scaunului. Am rugat-o pe mama sa ii spuna copilasului sa nu mai loveasca in scaun, iar domnia sa mi-a raspuns ca e doar un copil si ca nu are ce-i face… Eu, adult fiind, aveam ce face: sa rabd. Evident, as mai fi putut apela si la cunostintele mele de psihologie aplicata si saincerc sa ma imprietenesc cu juniorul, in speranta ca apoi pot sa vin cu mica mea cerere. Cred ca asta astepta si mama, conform credintei ca(toti) adultii trebuie sa faca eforturi pentru a se intelege cu copilul ei, un mic tiran care obisnuia sa domine lumea de la inaltimea celor doi parinti vajnici.
Si-acum va intreb: era oare de datoria mea sa imi asum rasfatul si educatia copilului si sa-i distrag cu povesti atentia de la scaun?… Transferam comunitatii problemele de parenting asteptand ca acestea safie rezolvate de altii? Cu blandete si rabdare, nu cu indiferenta, cum (nu) sunt rezolvate acasa…
Copiii rasfatati – adultii cu probleme?
Ii vezi peste tot: plang si se tavalesc pe jos in mall-uri sau la locurile de joaca, in supermarket apucaobiecte de pe raft si le aruncain decor, in general tipa/musca/lovesc; intotdeauna vor ceva (un obiect) sau atentia adultilor.
Psihologul american Ruth A. Peters, doctor in medicina, autoare a numeroase articole de parenting si a manualului de disciplinaa copilului „Laying Down the Law” (Stabilirea regulilor) spune carasfatul nu face decat saconducaspre probleme ulterior in viatasi caun copil rasfatat se transformaintr-un adult rasfatat, caruia ii este greu sa-si pastreze locul de munca, partenerul de viatasi prietenii.
In limba engleza, rasfatat se spune „spoiled”, cuvant care inseamna si „stricat”. Cine „strica” bunatate de copil? Diverse persoane, de la bunici la parinti sau baby sitter, dar cel mai probabil mama sau bunica.
10 semne ca ai un copil rasfatat
Copiii rasfatati sunt usor de depistat in general, mai greu e sa-l „vezi” pe cel propriu:
-
Izbucneste adesea in accese de plans, acasa sau in public.
-
Nu e niciodata multumit cu ce are, indiferent ce ii dai. Daca vede ca cineva are altceva, vrea in schimb obiectul cu pricina.
-
Refuza sa faca mici treburi gospodaresti. Niciunui copil nu-i place sa stranga in urma lui (cui ii place?) dar de la 3-4 ani in sus ar trebui sa coopereze la realizarea unor sarcini marunte, pe masura puterilor lui, cum ar fi sa-si puna jucariile in cutie.
-
Nu face distinctia intre prietenii de joaca si adulti, asteptandu-se la aceeasi atitudine din partea tuturor.
-
Vrea atentie continua. Cand se intampla o data sau de doua ori e de inteles. Daca in mod intentionat isi pune parintii in situatii dificile doar pentru a capata atentie, atunci ai in fata un copil razgaiat.
-
Nu vrea sa imparta ce are (jucarii, mancare) cu prietenii, fratii etc. Impartitul e un concept mai greu, dar ar trebui insusit panala 4 ani, iar parintii au un rol determinant in proces.
-
Vrea sa fie implorat, pur si simplu. Percepe parintele sau educatorul ca pe o figura autoritara, care trebuie sai se supuna. Nu este firesc sa-i cersesti atentia sau bunavointa pentru a indeplini o rugaminte.
-
Te ignora cand nu-i convine ce-i spui. Niciunui copil nu ii place refuzul, dar n-ar trebui sat e ignore atunci cand ii vorbesti.
-
Pe la 4 ani, ar trebui sa vrea si sa se poata juca singur pentru o perioada de timp. Daca acest lucru nu e posibil, nevoia continua a unui partener de joaca inseamna nevoia de atentie.
-
N-ar trebui sa fie nevoie sa-l „mituiesti” cu bani, jucarii sau dulciuri pentru a face ce l-ai rugat.
Cum isi „strica” parintii – copilul
Pe scurt, modalitatile enumerate de psihologi prin care un parinte isi poate transforma copilul intr-o persoana„neadaptata” la normele sociale sunt urmatoarele:
-
fac din copil centrul Universului lor – si al celorlalti!;
-
ii ignora total comportamentul pozitiv;
-
ii recompenseaza comportamentul negativ (ii dau atentie doar atunci cand plange);
-
nu reusesc sa impuna limite;
-
nu sunt consecventi si nu responsabilizeaza copilul pentru greseli;
-
il recompenseazapentru motive gresite si cedeaza constant la furiile copilului;
-
ei insisi se comporta ca niste copii rasfatati.
Copiii fac ce vad ca fac parintii, nu ce le spun acestia. Daca un parinte este nemultumit continuu de ceilalti, se vaicareste, se plange sau face reprosuri familiei si educatorilor – e de asteptat ca si propriul copil sa se comporte astfel, considerand ca „ceilalti sunt de vina”.
Sursa 24life.ro. Continuarea o poti citi AICI.
