Unii cred că divorțul părinților este mai puțin dureros pentru copil atunci când acesta este foarte mic, pentru că nu înțelege ce se întâmplă. Alții sunt de părere că nici pe copilul mare nu îl afectează, tocmai pentru că înțelege de ce s-a ajuns în acel punct. Cum rămâne cu adolescenții și divorțul părinților?
Cei care studiază comportamentul uman și pătrund în adâncurile sufletelor și minților spun că divorțul părinților are impact asupra adolescenților. Și la momentul la care el se produce, și mai târziu. Adolescenții și divorțul părinților reprezintă o temă cu mult mai amplă decât pare.
Adolescenții și divorțul părinților
Prima concluzie pe care au tras-o specialiștii în această problemă este că divorțul poate intensifica „derapajele” de la vârsta adolescenței și, în plus, afectează relațiile amoroase ulterioare ale tânărului. În cealaltă tabără, părinții au încredere că viața de familie va fi mai bună după separare și că adolescentului îi va fi mai bine pentru că dispar conflictele la care el asistă. Ei sunt aproape convinși că fii lor, aflați la… vârsta dificilă, se vor simți chiar ușurați. Prea puțin probabil, dacă divorțul a fost unul cu scântei, iar ostilitățile dintre combatanți persistă și după ani de la pronunțarea lui. Dimpotrivă. Tânărul va trăi cu încă o durere, în afara celei a despărțirii părinților săi. Cu durerea că nici când sunt separați nu găsesc o cale de comunicare și înțelegere. Mai poate dura ceva timp până când – poate chiar prin intermediul lui! – cei doi vor ajunge să aibă o relație amiabilă.
Rațiune și simțire
Având în vedere numărul mare de divorțuri, se presupune că nu mai există asupra adolescentului un impact chiar atât de puternic. Că nu va fi foarte afectat. Din mai multe motive. Unul fiind și acela că știe și el ce se întâmplă în societatea zilelor noastre. Da, poate că printre colegii lui de liceu sunt mulți ai căror părinți au divorțat, și lumea nu s-a sfârșit. Dar lucrurile sunt cu totul diferite cand e vorba de mama și tatăl personal. Lucrurile se văd cu totul diferit… Chiar dacă adolescentul a depășit vârsta atașamentului emoțional, nici detașat nu se poate spune că este.
Pierderi pe toate fronturile
Cine pierde într-un divorț? Părinții sau adolescentul? Toată lumea pierde câte ceva. Părintele care alege să plece își pierde în general comunicarea cu copilul său. Unii pierd și încrederea, și respectul acestuia. Nu spunem că este normal. Doar că se întâmplă. Apoi pierde chiar și celălalt părinte, care poate fi acuzat că nu a fost mai tolerant, că nu a căutat soluții, că a preferat abandonul în locul luptei. Adolescenții judecă aspru și „țin ranchiună”, reproșează și rănesc. Iar când părinții se recăsătoresc, este cu atât mai grav pentru ei. Cel puțin așa percep.
Temeri temporare
Efectele pe termen lung ale divorțului parental pot complica semnificativ relațiile de dragoste ale adolescentului. Iată ce îngrijorări există:
- Refuzul de a intra într-o relație de teamă că ar putea trece prin durerea pierderii iubirii. În sufletul adolescentului se cuibărește teama de abandon.
- O permanentă neîncredere în sentimentele iubitei/iubitului.
- Un control exagerat și nefiresc asupra iubitei/iubitului, în încercarea de crea o siguranță a relației.
Ieșirea dintr-o relație semnificativă la prima dificultate întâmpinată, fie ea și una minoră. Adolescentul a preluat inconștient modelul părintelui care a ales divorțul în loc să rămână implicat și să caute soluții.
Manifestarea acestor probleme în adolescență, după divorțul părinților, nu indică faptul că tânărul nu se va putea căsători sau că nu va putea avea o căsnicie fericită. Trauma adolescentului este puternică atunci, la momentul producerii ei și o perioadă de timp după, însă el se adaptează și recuperează.
