Anxietatea și copiii, un subiect ce trebuie abordat mai des. Așadar, cum să calmezi un copil anxios? Toți copiii au frici și fobii, este o parte normală a dezvoltării lor, iar acestea pot lua mai multe forme. Să le descoperim împreună!
De exemplu, copiii foarte mici dezvoltă o teamă de a se separa de mama lor, în același timp în care încep să se teamă de străini și de oameni noi.
Puțin mai târziu, mulți copii se tem de întuneric. Ba chiar la un moment dat, unii copii încep să-și imagineze monștri sub pat sau hoți la ușă. Când se dezvoltă aceste temeri, ele fac, în general, parte din procesul normal de dezvoltare prin care trece toată lumea.
Cu toate acestea, uneori fricile, grijile și anxietatea copilului pot ajunge la un punct în care încep să fie o problemă. Aceste temeri excesive sunt adesea temporare, dar pot provoca copilului atâta suferință încât un părinte simte nevoia să-și ajute copilul să treacă prin această etapă. Pe de altă parte, unii copii au frici și anxietate la o intensitate mult mai mare decât alții. Unii chiar continuă să simtă aceste griji pentru un timp mai îndelungat.
Anxietatea și copiii. Unele temeri sunt de înțeles și se bazează pe cauze evidente
De exemplu, unii copii se pot teme de întuneric în urma unui atac al hoților sau după ce s-au confruntat cu o pană de curent ma lungă. În alte cazuri, părinților le este mai greu să înțeleagă temerile și anxietatea copilului lor. Există cazuri când un copil poate avea anxietate crezând că nu este bun de nimic, chiar dacă se descurcă bine la școală sau în sportul ales. De asemenea, unii copii încep să se teamă că mama lor va muri într-un accident de mașină fără motiv.
Mulți adulți cred despre copilărie că este o perioadă lipsită de griji, fără nicio responsabilitate. Dar știai că anxietatea este cea mai frecventă problemă raportată de copiii de toate vârstele? Adevăratele tulburări de anxietate sunt diagnosticate la 10% dintre copii. În timp ce fricile mai puțin intense, dar totuși stresante sunt și mai frecvente.
Când atinge un anumit nivel, anxietatea copilului este un semn real că acesta suferă, nu o modalitate de a atrage atenția. Nu trebuie subestimată. Anxietatea poate provoca, de asemenea, interferențe severe în viața unui copil, ducând la rezultate școlare slabe, interferând cu prieteniile și afectând întreaga familie. De asemenea, în unele cazuri, anxietatea din copilărie poate fi începutul unei dificultăți similare la vârsta adultă.
Când apar primele tulburări de anxietate la copii?
Anxietatea este extrem de frecventă la copii și deseori începe să apară în jurul vârstei de trei sau patru ani. Deși majoritatea copiilor nu vor fi niciodată diagnosticați, unul din zece va experimenta genul de îngrijorare tulburătoare care interferează cu viața. Ca mai apoi aceasta să fie clasificată drept tulburare de anxietate. De fapt, este absolut normal ca cei mici să experimenteze puțină anxietate încă din primii ani de viață. Aceștia trec prin diferite stadii de creștere și se confruntă foarte des cu noi provocări. De la despărțirea de mamă la începutul școlii, la primele interacțiuni sociale cu colegii de clasă, de la școală la relația cu profesorii.
De altfel, tulburările de anxietate sunt printre cele mai frecvente afecțiuni care provoacă stresîn rândul copiilor și adulților. Există diferite tipuri de tulburări de anxietate cu simptome diferite. Cu toate acestea, toate au o caracteristică comună: o îngrijorare prelungită și intensă, disproporționată față de situația actuală și care afectează viața de zi cu zi și fericirea celui care o trăiește.
Anxietatea la copii se poate manifesta în mai multe moduri, inclusiv următoarele:
Simptomele unei tulburări de anxietate la copii pot apărea brusc sau treptat și pot persista în timp. Copiii cu probleme de anxietate pot să nu știe nici măcar ce le provoacă emoțiile și grijile. Iată în ce moduri se poate manifesta anxietatea:
Anxietate generalizată. Copiii se îngrijorează excesiv pentru multe lucruri, cum ar fi școala, sănătatea, siguranța membrilor familiei sau viitorul în general. Ei se gândesc constant la ce este mai rău. Pe lângă această îngrijorare, pot avea simptome fizice precum dureri de cap sau de stomac, tensiune musculară și oboseală. Grijile lor îi pot face să refuze să meargă la școală sau să participe la activități sociale.
Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC). La un copil cu TOC, anxietatea ia forma unor obsesii (gânduri intruzive, excesive, îngrijorătoare) și compulsii (acțiuni repetitive pentru a încerca să atenueze și să neutralizeze anxietatea).
Fobii specifice. Sunt temeri intense de situații specifice care nu sunt neapărat periculoase, cum ar fi înălțimea sau zborul într-un avion. Aceste fobii de multe ori îi fac pe copii să evite ceva de care le este frică.
Fobie socială (anxietate socială). Copilului îi este frică să acționeze în fața altora din cauza fricii de a se simți jenat sau a se face de rușine.
Atacurile de panică. Aceste episoade de anxietate pot apărea fără un motiv aparent. De obicei provoacă o frică bruscă și intensă, care vine împreună cu unele simptome fizice, precum nod în gât, dificultăți de respirație, amețeli, amorțeală sau furnicături.
Anxietatea și copiii. Cum să-i ajuți pe copii să-și gestioneze emoțiile?
Pune-i să noteze temerile și apoi… „aruncă-le!”
Un studiu publicat în Psychological Science a arătat că, dacă oamenii anxioși își scriau temerile pe o hârtie și apoi aruncau hârtia, acest lucru i-a ajutat să-și arunce mintal gândurile.
Personifică frica
Personificarea unei griji le permite copiilor să simtă că dețin ei înșiși controlul asupra acesteia. Dați împreună anxietății un nume și o față, cum ar fi o păpușă care reprezintă anxietatea. Data viitoare cereți-i copilului să-i explice păpușii de ce nu ar trebui să fie îngrijorată.
Numește-ți anxietatea
Anxietatea este o emoție normală și este ceva despre care ar trebui să vorbim cu copiii. Anxietatea poate fi de ajutor până la un punct. Doar atunci când se transformă într-o teamă exagerată și de neînțeles, devine o problemă. Prin urmare, este important să-l ajutăm pe copil să învețe să-și identifice sentimentele și anxietatea cu acestea. A o numi pe numele ei îl ajută pe copil să recunoască că nu este singurul care trăiește această emoție care îl îngrijorează atât de mult.
Îmbrățișează-l
Contactul fizic favorizează eliberarea de oxitocină, un hormon care oferă organismului o bunăstare imediată în mod natural și reduce cortizolul din sânge, hormonul stresului. Când copilul tău este îngrijorat și anxios, îmbrățișează-l și ține-i capul în mâinile tale.
Acceptați temerile pas cu pas
Înfruntarea fricilor este cea mai puternică modalitate de a depăși orice anxietate. Potrivit experților, ceea ce face ca anxietatea să crească fără proporții este evitarea a ceea ce o provoacă. Dacă te aperi evitând ceea ce te sperie, ești lipsit de oportunitatea de a învăța cum să faci față. Așadar, înfruntă-ți anxietatea și învață-l și pe copil să facă la fel!
Practicați împreună respirația profundă
Exersați împreună respirația profundă în perioadele de calm. Acest lucru vă poate ajuta să învățați o adevărată tehnică de relaxare care vă va fi utilă pe tot parcursul vieții în perioadele de stres. Pe măsură ce devii anxios, ritmul cardiac tinde să crească, iar respirația ta va deveni mai superficială. Acest lucru va furniza mai puțin oxigen mușchilor și creierului și acest lucru nu va face decât să amplifice panica.
Lasă-l să-și rezolve problema
Atunci când copilul este îngrijorat și te întreabă în mod constant „Dacă va fi un incendiu în casa noastră? Dacă uiți să mă iei de la școală?…”, prima ta reacție poate fi să-l asiguri că acest lucru nu se va întâmpla niciodată și că totul va fi bine.
Pe de altă parte, ar fi mai bine să-l provoci cu propria întrebare și să-i ceri să se întrebe ce ar face în astfel de condiții. A cere copilului să răspundă la propria întrebare îl ajută să învețe cum să rezolve problemele. Prin urmare îl face mai încrezător și îi oferă instrumentele potrivite pentru a rezolva problemele viitoare. De asemenea, îl va ajuta să realizeze că acele situații înfricoșătoare sunt, de fapt, gestionabile.
