De ce sunt bune povestile rele. La o prima citire, cele mai multe dintre povestile pentru copii sunt adevarate „filme” de groaza. Cineva moare intotdeauna, se pierde sau e mancat. Povestile sunt insa foarte importante pentru dezvoltarea emotionala a copiilor. Psihologul Alina Ciocodan iti spune de ce:
Cei mai multi dintre noi, parintii, stim cat de importanta e lumea povestilor pentru copii, si ne este drag ca de la cele mai mici varste sa le oferim copiilor nostri bucuria intalnirii cu aceasta lume. Nicio alta experienta – ca cea a cititului – nu ne apropie mai mult de viata altor oameni, oferindu-ne in acelasi timp o oglinda pentru ceea ce traim noi insine. Povestile sunt legate fundamental de propria noastra identitate si de intelegerea si acceptarea celor de langa noi. Prin punerea la lucru a imaginatiei, povestile ofera copiilor oportunitatea de a face lucruri pe care in viata reala nu le pot face – pot intra in pielea personajelor, pot vedea lucrurile din perspective diferite, pot experimenta, pot avea puteri magice.
De ce sunt bune povestile rele. Povestile devin astfel interfata prin care copilul cunoaste lumea extraordinara a relatiilor umane si a emotiilor proprii si ale altora. Ele ii influenteaza modul de a simti, gandi si interpreta ceea ce i se intampla. Prin ele invata cum ne influenteaza ceilalti, intamplarile prin care trecem, alegerile pe care le facem.
Cu ajutorul povestilor, copiii invata ce este bine si ce nu, inteleg ca faptele noastre au urmari asupra noastra si a altora. Studiile spun ca atunci cand vad, in povesti, care sunt consecintele pozitive ale unui comportament, copiii adopta mai usor acel comportament.
De exemplu, cand personajului unei povesti i se intampla lucruri bune pentru ca spune adevarul, chiar daca ii este greu, copiii sunt mai motivati sa spuna adevarul. Cand cream povesti cu un astfel de continut, ii ajutam pe copii sa invete valori si principii morale intr-un mod potrivit pentru varsta lor.
De ce sunt bune povestile rele. Ce se intampla insa atunci cand copiii se intalnesc cu povesti care aduc in lumina situatii dificile, consecinte negative – unele foarte grave – cum ar fi ca esti mancat de lup daca te abati de pe carare cum a facut Scufita Rosie sau daca deschizi usa ca iedul cel mare? Uneori, povestile ii pot invata pe copii frica, ingrijorarea, amenintarea. Pentru a contracara un asemenea efect, este important sa verificam ce a inteles copilul si cum interpreteaza intamplarile din respectiva poveste. Discutand cu copilul despre poveste, ne putem da seama ce concluzii a tras si care este sentimentul cu care a ramas. Nu vrem, de exemplu, sa inteleaga ca este ceva de neconceput sa incerci lucruri noi sau sa petreci timp singur, sau ca traim intr-o lume plina de amenintari in care oricand poti ramande fara sprijin.
Cand copilul este mic si nu are inca limbajul suficient de dezvoltat pentru a discuta despre o poveste, este util sa ”punem in scena” povestea, astfel incat, jucand rolul personajelor, sa vedem ce a inteles. Putem merge mai departe si recrea povestea – fie gasindu-i un alt final, fie modificand firul intamplarilor de la un punct, fie introducand un nou personaj. Il provocam pe copil sa se gandeasca ”ce s-ar intampla daca…?” Nu numai ca dam frau liber imaginatiei copilului, dar ii dam sentimentul de control si puterea de a intelege perspective diferite.
De ce sunt bune povestile rele
Copilul da astfel un sens experientei oferite de poveste, o integreaza in realitatea sa si poate invata nu sa-i fie frica si sa evite, ci sa faca alegeri folosind propria sa gandire, anticipand urmarile, analizand.
Jucandu-ne astfel cu povestile, le transformam cu adevarat in experiente minunate de invatare si imaginatie.
Nu in ultimul rand, aceasta ”joaca” cu povestile ne ofera un timp minunat impreuna, parinte si copil, o ocazie excelenta de a ne conecta, de a ne cunoaste, de a-i da copilului confirmarea ca relatia noastra este un loc in care se poate simti in siguranta sa simta, sa gandeasca, sa incerce. Atunci cand copilul asociaza cititul povestilor si ”jucatul” cu povestile cu afectiunea, apropierea de parinte si conectarea cu acesta, va vrea sa intre tot mai mult si mai mult in lumea minunata a cartilor si va castiga un prieten pentru totdeauna – cititul.
foto Shutterstock.com
