Iusti Damian is back. Si promite ca, de data asta, sa se tina de treaba, pardon de scris. In perioada care a trecut, Iusti nu a dormit, ba dimpotriva. A trait alaturi de fiul sau cate si mai cate. Iar azi ne povesteste o ultima aventura legata de dormit in pat cu parintii.
-
Cum? Stefan doarme cu voi inca?
Tonul cu care au fost spuse aceste cuvinte imi bantuie si acum amintirile. Se intampla acum 3 ani. Imi aduc aminte inclusiv mimica fetei mirate a cunostintei care traia in Olanda. Era de-a dreptul dezgustata ca un copil de 5 ani inca doarme cu unul sau cu amandoi parintii. Subtextul era clar “eu stiu cum sa cresc un copil sanatos, iar voi o sa cresteti un cocolit si un papalapte”.
- Dar tu cum ai reusit asta? Si de ce? a intrebat-o nevasta-mea curioasa.
Trebuie sa fac o marturisire. La un moment dat, ne gandisem si noi ca e momentul sa-l convingem pe Stefan sa doarma singur. De fapt, chiar alesesem si patul pentru el (unul in forma de corabie de pirati!). Dar, pentru ca el parea foarte fericit cu noi doi, am decis ca e mai bine pentru el sa ramana cu noi inca putin.
Dormit cu forta
Revin la discutia de acum trei ani. Raspunsul ei a bulversat-o cu totul pe nevasta-mea.
-
L-am inchis cateva nopti in mansarda singur.
-
De ce?
-
Ca sa se invete sa doarma singur. Incepuse sa se trezeasca noaptea si-l deranja pe fratele lui mai mare.
-
Si nu plangea?
-
La un moment dat obosea si pe urma adormea.
-
Nu venea la voi in camera?
-
Nu putea, pentru ca ii inchideam usa cu cheia.
In acel moment, ochii Sorinei erau iesiti din orbite, dar doamna a continuat, sigura pe ea, cu explicatiile.
- Eu si sotul meu aveam nevoie de intimidate.
Un motiv foarte serios, nu? Si care nu ar fi putut fi rezolvat decat traumatizand pe viata (dupa parerea mea) un copil de 3 ani. Nu m-am lasat si am continuat sa atac.
- Si a meritat?
De data asta, raspunsul ei a fost un nonraspuns. Adica tacere.
Momente de parenting
Mi-am amintit de discutia asta pentru ca, de cateva saptamani, Stefan a decis ca este momentul sa doarma singur. Iar acest lucru m-a facut, pardon, ne-a facut pe amandoi sa fim mandri de acest lucru.
M-am gandit pe urma la cum a devenit chestia asta cu dormitul copilului una dintre subiectele cele mai controversate in materie de parenting. Eu, fiind un decretel, am dormit tot timpul cu cineva. Si nu am murit. E drept ca nici apartamentul nu a permis. In final, cand am decis ca trebuie sa dorm singur, dorinta mea a fost indeplinita. Nu cred ca as fi putut sa il las sa planga singur in camera doar pentru ca eu sa impart patul cu sotia mea. (Sincer, asta mi se pare scuza cea mai puerila pentru ca, daca doresti cu adevarat sa ai parte de niste momente de intimitate cu sotia ta si ai si un pic de imaginatie, se rezolva).
Intimitatea cuplului
Sau poate ma insel eu?! Poate metoda de a-l izola si a-l lasa sa planga este cea mai buna metoda. Poate asta este cauza pentru care majoritatea copiilor din Occident sunt asa de cuminti. De genul unde ii pui acolo sta. Sau prezenta lui iti ofera un anumite confort si o anume siguranta tie? Pana la urma eu cred ca este o chestie de alegere.
La fel cum alegi la ce fel de scoala sa iti dai copiii sau ce sporturi sa faci. Eu cred ca trebuie sa iti lasi instinctul de parinte sa decida ceea ce este mai bine pentru copilul tau si pentru voi. Stefan are 8 ani si mi-am dat seama ca a fi parinte nu este o calatorie lina, ci una involburata si plina de evenimente: si placute dar si neplacute.
Inca ceva
Patul lui Stefan este supraetajat. In patul de la subsol, ma mai cuibaresc cu Sorina, ca doi sinistrati (intr-un pat de 1,20X1,90). De ce? Pentru ca, sincer, imi lipsesc picioarele pe care le primeam in spate atunci cand se intorcea in pat.
Foto: Shutterstock.
