Cred că toți am auzit, cel puțin o dată, această explicație: „Suntem împreună de dragul copiilor”. Da, poate că era spusă chiar cu sinceritate. Dar cât de corect și de sănătos emoțional este față de copii?
Unele cupluri, deși nefericite, aleg să rămână împreună de dragul copiilor. Mesajul pe care vor să îl transmită este acela că celor mici le va fi mai bine dacă vor crește într-o familie completă. Că dacă sunt scutiți de efectele negative ale unui divorț se vor dezvolta frumos, fără traume. Ei bine, un reputat psiholog spunea că „nu divorțul este eșecul unui cuplu ci o viață trăită în nefericire”. Eu una sunt perfect de acord cu acest punct de vedere.
Împreună de dragul copiilor? Serios?
În realitate, în aceste condiții, copiilor nu înseamnă că le va fi bine alături de părinți dacă aceștia nu țin sub control, cu adevărat, tensiunile existente între ei. Și se nasc unele întrebări. Oare nu cumva cei doi parteneri rămân împreună pentru că, de fapt, nu au curajul de a porni în propria viață și folosesc copiii ca scuză? Și, în acest fel, fac copiilor un rău mai mare decât dacă ar decide să se despartă… O familie în care nu mai este iubire ci numai conflicte nu este un mediu sănătos pentru cei mici, este un lucru cert.
Întreabă-te dacă nu cumva rămâi în relație și din alte motive. De teama de singurătate. Sau de teama că nu te vei descurca din punct de vedere financiar. Nu cumva ne ascundem de temerile noastre în spatele copiilor?
Teoria și realitatea, mesaje confuze
A rămâne împreună de dragul copiilor este în multe cazuri o minciună pe care cei în cauză și-o spun pentru a avea o justificare pentru ei înșiși. Primul dezavantaj care se răsfrânge asupra copiilor este acela că ei vor prelua modelul părintesc și îl vor reproduce în propriile relații. Niciun părinte nu dorește ca fiul/fiica lui să sufere, dar probabilitatea ca exact asta să se întâmple este mare. Degeaba vom încerca să le inoculăm ideea că o familie se bazează pe dragoste și respect, dacă le vom arăta zilnic contrariul. Iată de ce a fi „împreună de dragul copiilor” poate fi pus sub semnul întrebării. Dacă vrem cu adevărat ca ei să aibă în viață o relație sănătoasă, trebuie să vadă un model sănătos și un exemplu bun. Când acesta lipsește, mesajul este confuz.
„Aștept până pleacă la casa lui”
Acesta este un alt mod de abordare des întâlnit. Interesant este cum văd copiii deveniți adulți această strategie. Cei mai mulți spun că ar fi preferat ca părinții lor să nu aștepte „plecarea din cuib” pentru a se despărți. Și specialiștii sunt de aceeași părere, că această practică este o batjocură la adresa instituției căsătoriei. Așteptând ca fiul/fiica să plece la studii ori să se căsătorească pentru a divorța nu face decât să determine tânărul să se simtă vinovat că părinții și-au sacrificat pentru el propria fericire. Iar copilor le datorăm mai mult decât o familie. Le datorăm adevărul.
Dreptul la fericire
Divorțul în sine nu trebuie să fie dăunător copiilor. Mai dăunătoare este rămânerea într-o relație care nu mai funcționează și care îl traumatizează și pe copil. O relație în care se perpetuează furia, devalorizarea și din care lipsesc interacțiunile pozitive, lasă răni greu de închis. Mai bine arată-i copilului că toți merităm să fim fericiți, chiar și cu prețul divorțului. Și că o căsătorie trebuie să fie o corabie care înaintează și pe furtună, nu o închisoare justificată de existența copiilor.
