Vorbim despre invidia la copii, deoarece invidia apare încă din copilărie. Dar cu ajutorul părinților ea poate fi gestionată până când copilul devine major. Invidia apare și la vârsta adultă, dar dacă apare frecvent, poate e cazul să cereți ajutorul unui psiholog. Aceasta poate fi distructivă. Invidia înseamnă lipsa acțiunii, a libertăţii de acțiune, incapacitatea unei persoane de a acționa autonom. Răspunsul îl găsim în acțiunile din copilărie, în relația pe care am avut-o cu părinții noștri.
Invidia la copii. Pozitivă sau negativă?
Fie că este vorba despre o jucărie sau despre note mai bune luate de un coleg, copilul poate simți invidia în două moduri: în mod constructiv (se străduiește să obțină același rezultat) sau în mod distructiv (apare furia și dorința de a distruge obiectul dorinței și proprietarul acestuia).
Invidia constructivă (pozitivă) ajută copilul să găsească soluții, îl motivează să obțină ceea ce își dorește. Copilul devine mai ambițios și luptă mai mult pentru atingerea rezultatelor dorite.
Invidia la copii. Când intervin părinții?
Părinții trebuie să intervină atunci când invidia implică agresiune și durere. Nu vă învinuiți copilul, ci ajutați-l să înțeleagă că acest sentiment de invidie este normal, dar că modul în care se manifestă el nu duce la nimic bun, ba din contră. Trebuie să știe că toți avem limite, că el are și știe să facă lucruri pe care alții nu le au sau nu le pot face. Astfel el își va cunoaște limitele.
Invidia la copii. Motive materiale
Ce pot face părinții ca ai lor copii să nu manifeste invidie față de o stare materială mai bună a altui copil?
1. Promovarea unui nivel adecvat de stimă de sine
Pentru ca un copil să dezvolte stimă de sine potrivită, trebuie să fie încurajat să observe și să-și dezvolte abilitățile sale reale. Confruntate cu situații neplăcute, care generează în mod natural sentimente de durere și furie, cum ar fi o notă proastă, o ceartă și un reproș.
Mulți părinți care încearcă să-și scape copilul de starea de tristețe aleg să-l liniștească prin atribuirea cauzelor unei note proaste, de exemplu, profesorului sau oboselii, eliberându-l de orice responsabilitate. Alții, în schimb, încercând să-l încurajeze să facă mai bine, spun că acesta nu s-a implicat suficient. În funcție de cum este pusă problema și ce explicații i se aduc copilului, părinții încurajează sau nu dezvoltarea invidiei la copii. În activitățile noastre obișnuite putem să arătăm că nu trebuie să minimalizăm totul, dar nici să exagerăm cu ocazia fiecărui gest bun făcut. Apoi, încercați să-l invitați să-și evalueze abilitățile reale, analizând corect reacțiile voastre. În acest fel copilul va învăța, de asemenea, să facă față comparației cu celălalt într-un mod sănătos.
2. Invidie pozitivă
Invidia este un sentiment pe care cu toții îl putem experimenta. Are cu siguranță un aspect pozitiv: observarea și recunoașterea mai mult sau mai puțin conștientă a calităților celuilalt. Dar cel mai puternic aspect din punct de vedere emoțional este cel negativ. Adică furia, forța distructivă, dorind ca celălalt să piardă ceea ce are sau distrugerea imaginii sale, a valorii sale. Dacă ne oprim doar la primul aspect, invidia poate deveni un sentiment sănătos.
Imaginați-vă un copil care invidiază un partener care joacă fotbal mai bine decât el, dar adaugă că tot acel copil nu are un comportament la fel de bun cu al lui. Că își aruncă încălțămintea, lovind și murdărind peretele. Poți să-i spui că e de apreciat că își dorește să fie la fel de bun ca el. Fără să-l învinovățești pentru că a simțit invidia și dorința de a fi la fel de bun ca și tovarășul său, putem să-i arătăm că reacția sa de furie (gestul său) nu îl face să devină mai bun. Este important să ne amintim că toți avem limite și că și el poate ajunge ca acel coleg care joacă fotbal bine printr-o pregătire mai mare. Iar colegul ar putea deveni mai educat, așa ca el. Invită-l să își urmărească colegul. Să se uite la ce face el în timp ce joacă, ce face în timpul antrenamentului pentru a încerca să devină la fel de bun ca el. Astfel, invidia va deveni un stimul pentru a îmbunătăți ceva și a face mai mult.
3. Concurență sănătoasă
Suntem obișnuiți cu concurența încă din copilărie. În multe situații, de la primele jocuri, trăim experiența în care unul este câștigătorul, iar celălalt este cel care pierde. O competiție sănătoasă favorizează creșterea personală și capacitatea de a atinge obiectivele urmărite. O urmărire exagerată de a-l distruge pe celălalt, de a-i vrea răul, generează o furie. Aceasta nu duce întotdeauna la rezultatul dorit. Dimpotrivă, duce la pierdere considerabilă de energie.
Poate te ajută și aceste sfaturi despre cum să înlături invidia copiilor!
