Iuliana cea cu vino-ncoa’

Iuliana e o provocare din orice unghi ai privi-o. E o femeie fooaaarteeee puternica, pe care nu o dai in laturi cu una cu doua, e o profesionista desavarsita si, pe deasupra, mai e si mama. Si ce mama!

Iuliana are doi baieti de baieti. David (de aproape 14 ani) si Mihai (de 7 ani). David este baiatul sotului ei din prima casnicie si totodata fericitul cu doua mame. V-am facut curiosi? Ma bucur. Si aflati cum a invatat Iuliana noastra sa fie mama pentru copilul altei femei. Cum a invatat sa fie mama atunci cand habar nu avea ce presupunea meseria asta.

E o poveste ceva mai complicata. David a aparut pe neasteptate in viata mea. A aparut brusc si a fost dragoste la prima vedere. Ne-am lipit unul de altul din prima clipa. Avea, pe atunci, 3 ani si jumatate….si in curand face 14 ani. A crescut si va avea in curand buletin… Dar, din acel moment in care ne-am intalnit (in 2005), viata mea s-a schimbat. Fundamental. Am invatat multe de la el. Si el de la mine, imi place sa cred. La inceput, eram prietena lui, partenerul lui de joaca, persoana in care avea incredere, care ii citea povesti seara si il ducea dimineata la gradi, care avea grija de el, se juca cu el, se plimba cu el… In timp, pas cu pas, am devenit cea careia el ii zice mama. Ori de cate ori vorbesc despre el, ma coplesc emotiile, chiar si acum, dupa atatia ani. Este un copil minunat, sensibil, care are nevoie de foarte multa afectiune. Da, stiu, toti copiii au. Toti avem nevoie de afectiune. David insa este… nu stiu cum sa spun… este cel care a dat un alt sens vietii mele.
Pentru ca nu-I asa, primele iubiri nu se uita niciodata si Iuliana stie ca David a fost si va ramane, oricum si oriunde ne va duce viata, fiul meu cel mare. Primul meu copil.

Bine, bine, veti spune – si cand a nascut si a avut propriul ei baiat, cum a fost? Cum s-a mai purtat cu celalalt, care nu era al ei? Vreau sa va rog sa nu va grabiti cu concluziile si judecatile, pentru ca Iuliana e OM si e o MAMA cu un suflet mare.

Cand l-am vazut pe Mihai (baietelul cel mic) si l-am luat in brate prima data, mi-a dat seama ca EL ESTE. Pe el il asteptam. Pe nimeni altcineva. Era asa cum visam. Acum are 7 ani si jumatate si nu mi-a schimbat parerea.

Pentru Iuliana, atat David, cat si Mihai sunt copiii ei. Baietii ei. Si crede cu tarie ca sa fie mama lor este cel mai frumos lucru care i se putea intampla in aceasta viata.

Copiii mei sunt pe cat de diferiti, pe atat de asemanatori. David vorbeste putin. Putin de tot, de parca ar avea toate cuvintele pe inventar. Pe Mihai, insa, cu greu il poti opri. De la David greu aflu ce il roade, ce il macina, pe cand Mihai imi spune repede tot ce ii place si nu ii place la mine. Ultima discutie e despre lungimea parului: sa mi-l las iar sa creasca, pentru ca lui nu ii place cum imi sta cu parul scurt. Si preferinte culinare le sunt total diferite, diametral opuse uneori. Cu toate aceste diferente, amandoi sunt cuminti, destepti si frumosi, sunt copiii pe care orice mama i-ar dori….Iar ca mama de baieti – ce sa zic? – cred ca ma descurc. Oricum, mereu m-am inteles mai bine cu baietii decat cu fetele. Poate si pentru ca am fost “baiatu’ lu’ tata” si am fost crescuta ca atare. Nu stiu cum m-as fi descurcat ca mama de fata.

Iulianei ii place sa fie baietoasa si sa le fie alaturi lui Mihai si lui David, chiar daca fiecare zi cu ei e o provocare. “Mihai, prin firea lui, ma supune la tot felul de “chinuri”. Pune milioane de intrebi. Uneori nici nu apuc sa gasesc raspunsul uneia, ca vine cu alta. Acum cateva saptamani, de exemplu, a trebuit sa pun mana pe carte sa invat, din nou, teoria relativiatii, pentru ca a venit, out of the blue, sa-mi spuna ca el stie ca E=mc2 si ca Einstein a fost un geniu si ca el vrea sa fie fizician. Trebuia sa invat, ca sa putem discuta pe acest subiect, nu?

Iar David… trebuie sa recunosc ca si de ar fi sa invat toate teoriile din lume, la mate, fizica si chimie, tot mi s-ar parea infinit mai usor decat sa invat sa fiu mama unui adolescent, cu tot ce presupune acest lucru. A trecut, parca, prea repede de la copilarie la adolescenta, iar eu nu voi fi nicioadata pregatita pentru raspunsuri de genul: “Nu vreau sa vin cu voi, ca ma cam plictisesc (cu voi)”. M-am intrebat brusc in cate vacante de vara va mai dori sa vina cu noi? In doua? Trei? Come on! Cum sa plec in vacanta, la mare, fara David?!”

Baietii Iulianei se inteleg intre ei oare? Sau cum fac? Si ei, ca si altii, se inteleg asa cum o fac oricare doi baieti intre care e o diferenta de sase ani si jumatate. Sau ceva mai bine decat majoritatea, crede mama lor.

Tin unul la altul, au grija unul de altul. Mai ales cel mare de cel mic. Iar cel mic nu-i iese din cuvant atunci cand sunt numai ei doi. Daca sunt gelosi unul pe celalalt? Or fi avut ei si astfel de momente. Insa pot sa-ti spun sigur ca Mihai are momente cand il invidiaza pe David. “El e norocos, ca are doua mame.” A spus asta de cateva ori, cand a constatat ca David mai are inca o “sursa” de cadouri. Dar mereu a spus-o cu zambetul pe buze, asa ca am continuat discutia in acelasi registru, ca sa nu dam subiectului alte dimensiuni, mustaceste mama.

Lucrurile au fost intelese gresit
Pe Iuliana am stiut-o dintotdeauna ca mama lui David. Si apoi ca mama lui Mihai. Si totusi, in ciuda faptului ca il creste pe David de la varsta de 3 ani si jumatate, nu a prea avut parte de MULTUMESC din cealalta tabara feminina. Si dupa cum o stiu, sunt sigura ca nici nu l-a asteptat vreodata. Cu mama lui David nu am niciun fel de relatie in momentul de fata. Din pacate. Au fost vremuri cand comunicam, cand ii povesteam constant ce face David, ii trimiteam poze si mesaje pe care i le scriam impreuna cu el. Nu mai fac asta de ceva vreme. La capatul celalalt, lucrurile au fost intelese cu totul diferit si judecate gresit, asa ca m-am oprit. Important este ca am putut sa fac acest lucru atunci cand David avea nevoie de intermediar, de ajutor pentru a lua legatura cu ea. Dar, relatia mea cu David, singura care ma intereseaza in aceasta ecuatie, este una extrem de sincera si deschisa. Si asa a fost de la bun inceput. El stie, inca de mic, ca eu nu sunt mama lui naturala, ca nu ii voi lua locul si ca, in ciuda faptului ca ea este la mii de kilometri distanta, acest lucru nu se va schimba niciodata. Din fericire, acum el este mare, iar ei pot comunica fara interventia mea, ori de cate ori isi doresc amandoi acest lucru”

De ce avem reguli?
M-am grabit sa o intreb pe Iuliana daca fiul ei cel mare, David, o compara cu mama lui adevarata, iar ea nu a ezitat sa imi raspunda. Nu stiu daca acum ne mai compara. Poate ca da. Insa cand era mic ma compara adesea cu ea. De exemplu, ori de cate ori se intorcea dintr-o vacanta de o saptamana, doua petrecuta cu mama lui naturala, ma intreba de ce eu il trimit la culcare devreme, de ce am reguli, de ce il pun sa isi faca temele, de ce sa stranga jucariile din camera. De ce toate astea cand, atunci cand e cu ea, nu trebuie sa faca nimic din ceea ce il puneam eu sa faca acasa? Well…. Discutii de genul asta am tot avut si am stat in multe seri la povesti, sa despicam firul in patru, sa intelegem amandoi deopotriva de ce atunci cand e vacanta regulile mai pot sa si dispara si ca e bine si firesc sa fie asa, de ce, uneori, a respetca niste reguli ne ajuta, de ce e bine sa avem grija de lucrurile si jucariile noastre etc.

In timp, nu a mai venit cu astfel de intrebari care sa duca la comparatii intre noi doua, dar a venit cu altele, mai dificile, mai dureroase. Avea nevoie de raspunsuri la multe intrebari grele si apasatoare – povesteste cu sinceritate Iuliana.

Munceste cat pentru 4 oameni
Pe langa faptul ca e mama, Iuliana munceste mult. Are un business de succes alaturi de sotul ei – Mindopoly. Eu un business de familie. Am plecat amandoi, si eu, si Dan (in aceasta ordine) dintr-o organizatie foarte riguroasa si pretentioasa din punct de vedere profesional, ceea ce ne-a ajutat cand am luat-o pe drumul nostru, in urma cu aproape 5 ani. El petrece foarte mult timp in studio. Eu imi petrec mult timp in afara studioului, la intalniri, la clienti, la evenimente, in prezentari. Rolurile noastre in companie sunt foarte bine delimitate, iar fiecare dintre noi face munca a inca cel putin 3-4 oameni – nu se sfieste sa recunoasca Iuliana.
Timpul pentru ea insasi?

Tot ceea ce fac zi de zi este viata mea personala, nu am alta. Acum, ca baietii sunt destul de mari, am timp sa citesc mai mult, sa mai iesim numai noi (eu si Dan) cu prietenii. Nu mi-a placut niciodata, dar niciodata sa merg la shopping, nu am stiut in viata mea ce e la moda si ce nu, pot sa traiesc foarte bine fara sa merg cu lunile la coafor. Asa ca mi-a fost mai usor fara sa duc dorul unor astfel de obiceiuri, pentru ca sigur nu as fi avut timp de asa ceva. Cred ca m-as fi umplut de frustrari.
Iuliana merge mai departe. Are mai multa rabdare cu cei din jur si e mai indulgenta. Si isi gaseste energia de a continua tot in copiii ei.