Mama de fete

E greu sa fii mama de fete. E greu sa fii mama, insa cand mai ai si doua fete vedete, atunci sa te tii. Indiferent ca le cheama  Maria sau Mirabela, Ana sau Sonia, provocarea ramane aceeasi.

„E greu, cum sa fie?:) As minti sa zic ca trec printr-o perioada usoara si as minti sa spun ca nu am ajutor. Insa cu toate acestea, e greu…si nu sunt genul de plangacioasa. E greu, pentru ca eu vreau mult si bun pentru Mara si pentru Glori.

E diferit in fiecare zi

E greu pentru ca, uneori, mi se pare ca imi iese admirabil, si altadata, mi se pare ca sunt un parinte execrabil. E greu, pentru ca atunci cand sunt singura cu ele, am nevoie de strategii diferite de ocupare si ca nu le gasesc instant. E greu pentru ca ajung sa tip ( destul de des in ultima vreme) si imi pare rau.

Job de mama

Dar, chiar si asa…nu ma opresc din mersul inainte. Si nu dau inapoi de la a fi mama. Viata de parinte nu are nicio legatura cu viata de ne-parinte. Viata de parinte cat de cat implicat, rectific. De parinte care vrea sa traiasca si sa experimenteze langa copilul sau, care vrea sa il simta, sa rada impreuna cu el.

Orar de parinte

Am constatat ca programul unui parinte se structureaza in functie de copiii lui. Si credeti-ma sunt un om care isi adora jobul, care munceste mult si care isi ia extrem de multa recunoastere si stare de bine din zona de cariera. Dar chiar si asa. Exista niste prioritati.

Zilele mele se structureaza in functie de urgentele de la job si de copii. Mai exact, daca stau bine sa ma gandesc, in functie de Mara cea mare. Pentru ca ea este cea care ma invadeaza si imi ocupa cel mai mult timp. Si alaturi de care, vrand-nevrand, petrec mai mult timp. Pentru ca o duc la activitati extrascolare, o iau, fac lectii cu ea, ma joc mai mult, ma cert mai mult…A ramas ca un obicei de cand Mara era singura noastra fata si eu eram foarte implicata in programul ei.

Doua fete

Cealalta, Gloria, e mai tihnita, mai deschisa si mai cooperanta. Gloria este mai mult decat face. Ea se bucura de ce primeste si nu mai conteaza daca merge la inot cu Mari ( bona noastra) sau cu mine. Pentru ea conteaza doar inotul. Si credeti-ma Gloria face mai putin decat Mara, primeste intr-un final mai putin decat Mara si totusi ea are paharul mai mereu plin.

Cum e cu paharul?

Pe cand, dincolo, lucrurile sunt exact pe dos. Cu cat dai mai mult, cu atat Mara e mai nemultumita.

Dar, aceasta este provocarea mea. Aceasta este pista care are nevoie de rezolvare. Mara e misiunea mea.

Vreau sa va asigur ca le iubesc enorm pe amandoua. Ba, uneori, mi se pare ca o iubesc pe Gloria mai mult decat pe Mara, pentru ca ea imi da mai mult si imi cere mai putin…Mara ma suge de energie, de speranta, de iubire, ma devasteaza de cele mai multe ori…si ma face sa ma catar pe pereti…insa asa e ea. Si imi dau seama ca, de fapt, e mai mica sufleteste decat Gloria si ca are nevoie de mai multa atentie. Insa uneori imi iese aceasta intelege si empatie, alteori nu.

Copiii vor totul

Imi place sa fiu mama de fete. Imi place sa merg la cumparaturi si sa ma afund printre rafturile cu rochii, palariute, bluze si cate si mai cate. E ofertant si dulapurile noastre marturisesc asta. Imi place sa le cumpar cadouri fetelor. Sa le suprind. Fara nicio ocazie. Si sunt recunoscatoare ca pot sa o fac…insa asta li se urca uneori la cap, mai ales Marei, care uita sa se bucure de ce are si de ce primeste, uita sa spuna multumesc si crede ca i se cuvine totul.

Cu voal sau fara voal

Uita cat de mult i-a placut rochia aseara cand si-a scos-o din dulap…si dimineata, inainte de scoala, face o criza de isterie legata de voal, strampi, chiloti, felul in care vorbesc si orice altceva.

Mi-a luat ceva vreme sa inteleg ca aceasta criza de isterie nu e legata de rochie, ci de o alta temere sau de o frica interioara. Insa chiar si acum ca am inteles, tot am dimineti in care izbucnesc pentru ca nu mai pot duce mieunatul, tipatul, plansul, isteria si vorbele grele.

Si atunci am momente in care ma intreb daca sunt un parinte bun, daca o inconjor cu iubire sau daca o iubesc intr-adevar. Si apoi, stau, imi tihneste, iau pauza si ne regasim.

Un pic de pauza!

Ne prind bine pauzele. Cel putin mie, pentru ca imi strang energie ca sa o primesc din nou sau ca sa ii fac fata. Cred ca de multe ori o simt pe fiica mea ca pe un inamic si de aici vine greseala. Pentru ca sunt sigura ca ea nu este si nu poate gandi in mod deliberat rautati…insa suntem oameni si avem limitari. Iar eu am limitari. Inca.

Cand ma supar pe ele, le spun…”Hello, si eu sunt om. Si parintii sunt oameni: au suflet, au limite, au inima. Nu mai pot duce”. Si ele par sa inteleaga. Ca prin minune ca e nevoie sa se opreasca. Macar pentru 10 minute.

10 minute

Nu stiu daca pare ca toata viata mea cu cele 2 fete e o cazna si un chin…pentru ca nu as vrea sa intelegeti asta. Noi – atat eu, cat si ele – ne aflam intr-un proces de transformare, modelare si cunoastere…si atunci avem nevoie de timp ca sa putem coopera.

Cu sine seamana?

Mara si Gloria sunt fetele mele. Sunt atat de diferite, atat de suprinzatoare, atat de provocatoare. Fizic sau la fata, seamana mult una cu alta, insa din punct de vedere al personalitatii sunt un WOW total. Prietenii si cunoscutii imi spun ca una seamana cu mine si una cu tatal…ma refer la stil, insa eu nu cred asa. In casa noastra, e o bogatie de trairi dintre cele mai diferite. Care se manifesta inca de la trezire.

Inceput de zi

Pana si felul in care simtim sa ne incepem ziua e diferit. Si e bine pentru ca nu ne plictisim. Numai Mara se plange des in ultima vreme ca se plictiseste. Repede. Si din orice. Are un moment de cumpana in a alege ce sa ne jucam din cele 7-8 propuneri, ce sa manance, ce sa se imbrace, unde sa mearga, de ce sa mearga, de ce…pe cand la Gloria, bucuria, e in toi. Ea este entuziasmata de orice..

Personaj de desene

„Da, Ghetute, imi zice, sa mergem”. Daca va intrebati cine e Ghetute, ei bine sunt eu ( varianta a unui personaj de desene animate…pentru ca atunci cand vorbesti cu Gloria, ai des multiple identitati, la fel ca si ea. Gloria e cand Dora (din Dora si prietenii), cand Elsa, cand Reilley, cand Carmen (Joaca de-a spionii), cand Veronica, cand Ana…dupa caz si dupa dispozitie…in cele mai dese cazuri oprimista si pozitiva.

Fara multe pulovere

Gloria are o problema cu imbracatul gros. Nu ii place sa fie incotosmanata, sa isi tina caciula pe urechi, sa ii strangi prea tare cizmele sau ghetele, sa o invelesti noapte sau sa faca pipi la olita ( cand ea vrea la WC)…si micile ei isterii provin de aici…sau din ciocnirile cu sora-sa, de cele mai multe ori provocate de Mara, care ii ia jucariile. Insa, ea isi gaseste resurse. Isi cere singura dragaleli si pupici, pe care ea le initiaza, cere sa ii faci masaj sau sa o mangai atunci cand vrea si simte nevoia. Daca tu nu ii vii in intampinare, iti spune clar daca vrea sa o legeni sau sa ii canti, sa ii citesti sau sa ii spui poveste, daca vrea sau nu rugaciune iniante de culcare, ce cantec exact sa ii fredonezi.

Cu ea lucrurile sunt simple si clare. Si de cele mai multe ori, sunt o incantare si o binecuvantare.

Frici de copil mic

La Mara, daca ai rabdare si mai ales putere sa treci de furtuna initiala a respingerilor, comentariilor, enervarilor, jignirilor, nemultumirilor, dai piept cu plansul si cu tipetele. Apoi descoperi un copil minunat de bun si de bland. Din nefericire, cu mult prea multe frici si anxietati. Unele plantate de noi, parintii, unele (cele mai multe ) chiar de ea insasi, iar altele de colegi si prieteni.

Ce atragem?

Mara este un magnet pentru frici si anxietati, si pe cat de puternica si tematoare apare in ochii altora ( mai ales copiii de la scoala) pe atat de firava e pe interior. Fata mea este printre tiranii de la scoala si, de ce sa nu recunosc, printre tiranii de acasa…insa daca nu as uita de multe ori ca ea e doar un tiran de gheata, care se topeste daca ii dai iubire si caldura chiar si atunci cand ea arunca in tine cu rautati, atunci viata noastra ar fi perfect de echilibrata si de linistita, Si probabil plictisitoare.

Insa acum, viata cu doua fete e un film de actiune 24 din 24!:)

foto: arhiva personala