Extrem de dureroasă, separarea copilului de părinți – fie că e vorba de tata sau mama – are ca și consecință o traumă psihologică.
Paradoxal, ea este dureroasă inclusiv atunci când separarea copilului de părinți se impune, în interesul acestuia. Deși poate fi absolut necesar ca cel mic să fie luat de lângă părinții neglijenți sau abuzatori, suferința acestuia tot există și este reală. Cu atât mai mult când ea este urmarea unui divorț, caz în care copilul nu este decât ”victima” neînțelegerilor dintre cei doi și a deciziei lor.
N-are cum să nu doară
Divorțul este traumatizant deopotrivă pentru părinți și pentru copii. Însă dacă adulții pot suporta și gestiona ceva mai bine situația, pentru cei mici despărțirea părinților are efecte negative deloc de neglijat. Un studiu efectuat de un psiholog britanic și un mega-sondaj care a avut loc în 2012, ar fi ajuns la concluzia că 80% dintre copiii separați de unul dintre părinți se adaptează bine în urma schimbării din viața lor. Potrivit acestora, asupra copiilor nu ar exista efecte negative din punct de vedere social sau psihologic. Personal îmi este greu să cred o astfel de concluzie și că poate fi generalizată. Eu una cred că, dacă este să fie valabilă, este numai pentru popoarele în care atitudinea ”rece” este proverbială… Și nu este nicidecum cazul nostru.
Manifestări diferite
În cele mai multe cazuri, copiii părinților divorțați manifestă tulburări de natură psihologică. De mai mare sau mai mică intensitate, pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Manifestările sunt diferite la băieței față de fetițe. Cei dintâi pot deveni neascultători și chiar agresivi, în vreme ce fetele au tendința de izolare socială și retragere în sine, cu accente de anxietate. Lupta pentru repunerea pe linia de plutire este de durată. Chiar și așa, undeva în adâncul sufletului, copilul va păstra toată viața un regret pentru ceea ce ar fi putut avea și nu a avut.
Sfaturi pentru binele tuturor
- Dacă decizia de a divorța este definitivă, anunțați copilul înainte de a se produce despărțirea. Păstrați un ton calm, cât mai natural, fără lacrimi sau nervi. Este foarte important să fiți amândoi prezenți când îi dați vestea. Altfel, copilul va interpreta absența unuia dintre voi.
- Asigurați copilul că nu are nicio vină pentru despărțirea voastră și că veți rămâne părinții lui chiar dacă veți locui separat.
- După ce despărțirea s-a produs, nu faceți din copil un mesager, nu comunicați prin intermediul lui. Dacă nu vă puteți vorbi față în față aveți la dispoziție telefonul, emailul sau mesageria Facebook.
- Nu îți denigra fostul partener în fața copilului. I-ați promis că veți rămâne în continuare părinții lui, nu-i așa? Atunci țineți-vă de cuvânt și nu vă vorbiți de rău unul pe altul.
- Nu vă răzbunați pe copil și nici nu-l transformați în confident și terapeut. Amintiți-vă că el nu are nicio vină și niciun amestec în povestea asta și că divorțul a fost decizia voastră, nu a lui. Nu îl împovărați sufletește! Dacă simțiți că nu puteți face față, căutați sprijin la un psiholog.
