Totul despre impunerea limitelor

Copiii au nevoie de limite. Nu numai practica afirmă acest lucru, ci și cercetările din domeniul neurologiei. Pe măsură ce copiii au de-a face cu necesitatea de a-și înfrâna impulsul de a lua ceea ce le place pentru a avea ceva ce își doresc, ei învață autocontrolul.

Cu alte cuvinte, limitele pe care noi le impunem, îi învăță pe copii să își seteze propriile lor limite. Sa ajunga astfel la autodisciplină. Cum și de ce să le impui limite, îți spunem imediat!

Răsfățul apare când nu sunt limite

Unii părinți urăsc să le impună limite celor mici, mai ales când aceștia răspund cu lacrimi și plânsete. Acești părinți urăsc ideea de a le pricinui copiiilor supărare. Nu vor să le producă tantrumuri și cu siguranță, nu vor ca aceștia să fie nervoși pe ei. Cu timpul, însă, părinții observă incapacitatea copiilor lor de a tolera frustrarea sau de a se controla singuri. Acestor copii li se spune, de regulă, că sunt „răsfățați”.

Când milităria este la ea acasă

Alți părinți nu au nicio problemă în a impune limite. Ei sunt mândri că cei mici sunt obedienți directivelor pe care ei le dau. Copiii crescuți astfel se descurcă bine până ajung la liceu, unde, de regulă, devine clar că nu au reușit să își dezvolte o bună judecată sau capacitatea de a gândi singuri. Copiii crescuți într-o astfel de manieră autoritară, preferă să își petreacă timpul cu prietenii din grupul lor, decât în familie. Ei pot deveni agresori sau victime. Au dificultăți în a-și controla furia și atunci când devin adulți sunt mai înclinați sa dezvolta depresii.

Empatia este cheia

Ca sa reușesti să empatizezi cu copilul trebuie să realizezi o legătură puternică cu cel mic, pentru ca el să știe că ești de partea lui. Înainte de a stabili o limită, încearcă să vezi situația din punctul lui de vedere. Rezistă tentației de a-l pedepsi cu orice preț. Limitele sunt cele care îl vor ajuta să-și învețe lecția.

Ce limite sunt cu adevărat necesare

În primul rând, siguranța (în ceea ce îl privește pe copil dar și pe ceilalți) nu trebuie să fie negociabilă. A-i trata pe ceilalalți cu respect este un lucru important. Il poți învăța pe copil să își susțină propriile nevoi, dar făra a ataca alte persoane. Toate celelalte reguli se vor schimba odată cu timpul. Dacă vezi lucrurile din punctul de vedere al copilului și ții mereu cont de vârsta sa, vei ști ce este pregătit să realizeze.

Nevoi

Vei vedea și ce nevoi are – de exemplu, un somn bun – și vei fi pregătită să îl faci să le obțină. Nu uita că principala condiție a stabilirii umor limite „bune” este să ai o bună relație cu copilul tău. Astfel vei fi cu adevărat empatică și copilul va simți acest lucru. Asta il va face să accepte fără prea multe discuții limite impuse de tine. Uneori, setarea lmitelor înseamnă să îl oprești pe copil din a face ceva anume.

Stop!

Se poate ajunge chiar să îl iei, din parc, de exemplu. Dar dacă faci acest lucru ca o pedeapsă, atunci copilul va rămâne cu impresia de nedreptate și va fi nervos pe tine, iar lecția va fi pierdută. Dacă, în schimb, îi spui: „Era mult prea greu pentru tine să te oprești din a arunca nisip. Dar aruncatul cu nisip îi rănește pe oameni, așa că a trebuit să plecăm. Imediat ce te vei putea opri singur, putem sta să ne jucăm. Putem încerca din nou, mâine.” În acest fel copilul va fi în continuare trist că a trebuit să plece. Atuul? Te va vedea de partea lui. Va știi că este doar în puterea lui, ca data viitoare să rămâneți în parc mai mult timp.