Tratarea bâlbâielii la copii trebuie să fie o prioritate pentru părinți.

Piciul tău se bâlbâie și ți se pare că e dulce foc. Nu e deloc amuzant, crede-ne! Este o problemă care mai târziu îi va aduce o mulțime de frustrări dacă nu iei la timp măsuri. Tratarea bâlbâielii la copii trebuie să fie o prioritate pentru părinți.

 

În termeni medicali se numește balbism și este o gravă tulburare ce afectează posibilitățile de exprimare verbală a copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani. Nu ai nevoie de cine știe ce abilități ca să o poți observa, pentru că e mai mult decât evidentă. Tratarea bâlbâielii la copii este absolut necesară, altfel micuții vor deveni adulți purtând această grea povară.

Tratarea bâlbâielii la copii

Balbismul nu afectează numai comunicarea verbală cursivă. El afectează și psihicul, pentru că apar sentimente de rușine, frustrare, culpabilizare și stimă de sine scăzută. Este practic ca un cerc vicios până la urmă, pentru că aceste sentimente au ca efect intensificarea defectului de comunicare verbală. Este ca un bulgăre care se rostogolește.
Cauzele apariției balbismului pot fi ereditare sau neurologice, de dezvoltare sau emoționale, ca de exemplu un mediu familial nefavorabil.
Tratarea bâlbâielii la copii nu va fi eficientă dacă se au în vedere doar tehnicile concentrate pe mecanismul de pronunție. Logopedul va pune diagnosticul având în vedere mai mulți factori, inclusiv istoricul afecțiunii, momentul debutului și împrejurările în care acesta a avut loc. Și tot el se va ocupa de corectarea lui.

”Tehnici” prin care cel afectat încearcă să-și ascundă dificultățile de exprimare:

  • Ezitări înainte de a spune o frază, pauze în mijlocul frazei sau a cuvintelor.
  • Repetarea și/sau prelungirea unui sunet, a unei silabe sau a unui cuvânt.
  • Tensiune în voce.
  • Folosirea de interjecții („aha”, „hmmm”) atunci când se încearcă evitarea unui sunet.

Pot fi de asemenea observate și indicii fizice: tremorul buzelor și al maxilarului, bătăi din picior, clipit des etc.

Șase sfaturi pentru părinți

  1. Vorbiți-i copilului rar, fără a-i atrage atenția asupra problemei pe care o are.
  2. Folosiți propoziții scurte, ușor de înțeles de către copil. Prin imitație așa va proceda și el.
  3. Nu îl criticați și nu manifestați reacții negative față de problema lui, nu îl corectați.
  4. Nu îl obligați să vorbească în fața altor persoane dacă refuză să o facă.
  5. Ascultați-l cu atenție, aveți răbdarea de a-l lăsa să termine de pronunțat cuvântul, nu anticipați, nu-i luați „cuvintele din gură”.
  6. Vorbiți sincer și deschis cu el despre dificultățile pe care le are, dar fără a-l forța să o facă.

Știai că…
… numărul copiilor care suferă de balbism este mai mare în mediul urban decât în cel rural?

My title page contents