Ți-ai învățat copilul să vorbească și să se comporte frumos la grădiniță, la școală, la joacă, în public. Ai încercat să îl ții departe de copiii sau adulții care folosesc un limbaj trivial. Și cu toate astea l-ai surprins vorbind mai „colorat”. Ce faci când copilul înjură?
Să fim sinceri și să recunoaștem: și nouă, părinților, ne mai scapă câte o înjurătură. Așa că nu putem garanta sută la sută că nu l-a auzit pe unul dintre noi. Poate s-a întâmplat când ne aflam în trafic, la volan, și copilul era pe bancheta din spate a mașinii. Ori poate că vorbeam cu cineva la telefon, în casă, și cine-știe-cum ne-au scăpat cuvinte deocheate. Sau v-ați certat între voi, părinții… Atât i-a trebuit copilului, care absoarbe totul ca un burete. Care repetă în gura mare lucruri pe care poate că nici măcar nu le înțelege, nici nu știe ce înseamnă.
Vreau să cred că nu există părinți care nu doar că înjură în prezența copilului, dar îl mai și învață să le reproducă pentru a se amuza. Sau cărora li se pare că cel mic este simpatic foc atunci când scoate o „perlă”. Tu ce faci când copilul înjură?
Atenție la reacție!
Când îl auzi pentru prima dată cu urechile tale ești șocat. Efectiv șocat. Nu știi cum să reacționezi. Cel mai probabil simți furie și tentația de a-i ceda este enormă. Dar dacă o faci există un mare risc. Tocmai pentru că ai reacționat în acest fel, copilul te poate „pedepsi” și se poate „răzbuna” pe tine repetând comportamentul și în alte împrejurări. Ai o grămadă de alte variante la dispoziție. Nu ai de unde să știi care va funcționa, dar e de datoria ta de părinte să le încerci pe toate până ajungi la cea câștigătoare.
Ce faci când copilul înjură
Dacă știi care este persoana pentru care copilul nutrește o dragoste și un respect mai mare, pe care nu își dorește să o dezamăgească, folosește-te de ea. Îl poți întreba pe cel mic: „Tu ce crezi că ar spune tata/mama/bunicul/bunica/doamna educatoare/doamna învățătoare dacă te-ar auzi?” Ar putea să funcționeze.
O altă variantă corectă de a acționa este de a conecta comportamentul direct la consecințe. De exemplu, știi că își dorește foarte tare să îl duci la cinema, la un anumit film. Poți pune problema așa: ”Este filmul suficient de important pentru tine încât să te comporți acolo civilizat și să nu vorbești urât, să nu înjuri?” Fraza este simplă dar puternică. O dată pentru că etichetează comportamentul respectiv ca inadecvat. În al doilea rând se pune accent pe dorințele și nevoile copilului, care pentru el sunt standarde pe care vrea să le îndeplinească. Astfel, copilul va stabili o legătură între comportamentul său și standardele pe care vrea să le îndeplinească.
Explicații și scuze
Copilul a înjurat aflându-se în public, l-a auzit toată lumea, nu poți nega, nu poți ascunde. Dacă te gândești să îl faci de rușine de față cu toată lumea, să îl cerți în văzul copiilor, să știi că nu ai ales o metodă potrivită. Ia-l deoparte și explică-i calm că a spus ceva urât și total nepotrivit. Spune-i cât de prost te-a făcut să te simți și cât de rușine îți este ție, ca părinte. Vorbește-i privindu-l direct în ochi și pretinde de la el să facă același lucru. Apoi spune-i că trebuie să își ceară scuze de la cel căruia i-a vorbit urât dar și de la toți cei care l-au auzit.E un mod de a-l disciplina.
Ignoră-l până se… plictisește
Unii copii înjură pentru că au observat că este cel mai ușor mod de a atrage atenția adulților. Mai mult, de a obține și o reacție rapidă din partea lor. Într-o astfel de situație cel mai eficient este să nu i se acorde nicio atenție. Să fie pur și simplu ignorat. Atenție, strategia are, pe termen scurt, un efect paradoxal. Ignorat, copilul va încerca tot mai des să te provoace folosindu-se de metoda lui. Abține-te ca să nu îi cazi în capcană. La un moment dat folosirea limbajului nepotrivit va înceta brusc. Calmul și consecvența părintelui sunt cheia succesului.
