Tu cum iti lauzi copilul? Stii ca psihologii sunt de parere ca laudele ajuta copiii sa persevereze in ceea ce fac bine? Pentru ca le arata recunoasterea muncii si a faptelor lor? Cand copiii ne impresioneaza, laudele pe care noi le folosim s-ar putea imparti in trei categorii. Poate nu te-ai gandit niciodata la asta, dar fiecare categorie reprezinta ceea ce noi apreciem la copilul nostru.
Azi, tu cum iti lauzi copilul?
-
Cand ii spui „Bravo!” apreciezi felul in care a reusit sa puna in aplicare ceea ce l-ai invatat;
-
„Esti un invingator!” – sunt cuvinte care lauda caracterul copilului;
-
„Uau!” – sau folosirea oricaror altor interjectii il incurajeaza.
Care dintre acestea il determina pe copilul tau sa invete cu drag, sa-i placa provocarile si sa-l faca sa-si doreasca sa fie mai bun? Genul de apreciere de la numarul 1 e potrivita unor copii de 1 an. Motiveaza, creste increderea in sine si conduce spre perfectiune. Dupa 5 ani, copiii care primesc astfel de laude risca sa devina suficienti. Sunt copiii carora li s-a spus mereu ca sunt destepti si ca pot sa faca orice isi propun. Nimic rau in asta, insa, din pacate, acestia sunt copiii care renunta cand dau de greu. La scoala sau in viata.
Eu versus sora mea
Am crescut intr-o familie de oameni simpli, alaturi de sora mea cu doi ani mai mica. De copil, o auzeam mereu pe mama spunand tuturor ca suntem foarte diferite. Sora mea, credea mama, va putea sa faca tot ce vrea sa faca in viata, pentru ca se descurca bine in orice situatie. „In 10 minute are toate temele facute si stie si lectia. Pe cand celalta, desi e desteapta, trebuie sa munceasca mult mai mult pentru o nota buna.”
Cum e azi?
Astazi, sora mea inca isi cauta o meserie, pentru ca mereu a renuntat cand a dat de greu. Vrea sa simta repede satisfactiile alegerilor ei, iar cand lucrurile se schimba si ii cer mai multa atentie, pur si simplu refuza sa continue. Pe de alta parte, eu am astazi doua meserii. In paralel cu prima, de care m-am indragostit inainte de a intra la facultate, am invatat sa fac si altceva, din pasiune. Azi castig bani din amandoua. Mie imi place ceea ce fac, ea e mereu nemultumita.
Ce fel de copil cresti?
Mentalitatea, felul de a gandi al unui copil, e creionat de parinti. Inteligenta, la randul ei, are o parte genetica, dar poate fi cultivata. De ce unii copii renunta cand dau de greu in actiunile lor, iar altii, considerati mai putin „dotati”, lupta cu inversunare ca sa reuseasca? Raspunsul e simplu: pentru ca asa au fost invatati!
Cand nu reusesc, copiii carora li se spune mereu ca au capacitatea necesara sa faca orice ajung sa vada contrariul. De teama ca vor fi infranti, ca nu vor mai fi apreciati, ei vor evita provocarile.
Munca si perseverenta
Cei care cresc, spunandu-li-se ca vor deveni mai destepti daca vor invata mai mult, vor intelege ca pana si geniile au in spatele succesului lor multa munca. Vor depune si mai mult efort atunci cand vor intampina o problema, pentru ca asa li s-a spus – invata si vei fi mai destept. Si, cel mai important, nu vor ocoli problemele, ci le vor aborda direct pentru a le depasi.
Ai muncit mult pentru asta, bravo!
Stii cum reusesc profesorii/educatorii sa diferentieze conducatorii de simplii executanti? Dandu-le posibilitatea sa aleaga dintre o sarcina simpla si una mai greoaie. Iata un experiment – unui grup de copii de gradinita i s-a oferit ocazia sa aleaga: care dintre copii vor sa rezolve un puzzle simplu si care unul cu un nivel ridicat de greutate. Simplii executanti au preferat puzzle-ul simplu, o varianta mult mai sigura spre reusita. Ei stiu chiar si la 4 ani ca, fiind destepti, nu au voie sa greseasca. Cei care au ales celalalt puzzle, s-au luptat sa-l rezolve. Ei sunt cei care au fost crescuti invatand sa lupte pentru a castiga. Insa si unii, si ceilalti si-au dus la bun sfarsit treaba. Cel putin asa se vede la final. Toti si-au indeplinit sarcina cu bine. Dar daca ar fi copilul tau printre ei, ce ti-ar fi placut sa aleaga?
