Cine nu o cunoaste pe Mirela Retegan? Pe D-na de la Zurli? Pe Tanti Prezentatoarea? Pentru cei mai multi copii, Mirela e un fel de zana buna, care poate implini orice dorinta printr-o bataie din palme sau printr-o chemare a muzicii. Si totusi, cum e Mirela Retegan?
Cine o urmareste pe Mirela Retegan – si acum ma refer strict la adulti– stie ca ea tocmai a lansat o carte „Pledoarie pentru mami si tati”. O carte draguta, colorata, in care si-a reunit scrierile de pe blog. Pentru ca, de ceva vreme, Mirela nu se mai focuseaza doar pe copii, ci si pe parinti. Vrea sa ii trezeasca si sa ii faca mai constienti la nevoile copiilor lor.
„Eu fac doar ceea ce imi place si cu cine imi place. Nu imi castig existenta fiind obligata sa fac frumos, asa ca oamenii care imi plac imi devin prieteni si cei care nu imi plac nu-mi devin nimic. Nu fac niciun efort pentru nimeni. Nici macar pentru mine, nu trag de mine. Iubesc parintii care vor o viata mai buna pentru ei si pentru copiii lor si daca experienta mea ii inspira, eu sunt fericita sa le raspund la scrisori, mesaje, merg la intalniri cu ei. Sunt fericita cu treaba mea, tot ce fac e cu multa bucurie.”, marturiseste cu multa deschidere Mirela Retegan.
Doamna noastra e o femeie puternica. Si asta se vede cu ochiul liber. Si-a cladit un business creativ si foarte colorat, dar totodata foarte puternic, pornind de la copii. Mai exact de la copilul din dotare, fiica sa, Maya.
„Joaca cu copiii e treaba mea pe pamant. Sa fac mai frumoasa viata copiilor cu care interactionez. Nu! Nu ma satur, nu obosesc, nu mi se ia. O iau de la capat cu fiecare copil nou care ma strange de degetul mic sau isi incolaceste mainile in jurul gatului meu. Maya imi mai spune in gluma uneori – copiii astia isi imagineaza ca tu esti mereu simpatica…. Ea ma vede si mai putin prietenoasa uneori.”, povesteste razand Mirela.
„Copiii ma vad frumoasa. Foarte frumoasa. Pentru ca eu chiar sunt :). Imi place sa spun ca sunt grasa si frumoasa, pentru ca ma hranesc cu imbratisari de copii. Cei mici vad dincolo de carcasele care ne inconjoara sufletul. Ei se uita in ochii tai, nu la kilograme. Ei iti citesc intentiile, nu cultura generala. Ei iti simt bunatatea, nu scara sociala. Pentru copii, frumosul are alte valori. Ei chiar vad acea frumusete interioara. Asta nu insemana ca nu o vad si pe cea exterioara. Dar daca ea nu e dublata de suflet, copilul bifeaza forma si trece mai departe cautand continutul.”, crede cu tarie Mirela.
Mirela e o mama singura. Si a fost asa de multa vreme. Dar nu si-a plans de mila. Cel putin nu in public. Pentru ca Mirela stie ca Maya are nevoie de o mama puternica. „De cand sunt mama traiesc o supraviata. Pana la Maya aveam o viata frumoasa, acum am o supraviata. E ca in jocurile celor mici. Am senzatia ca am trecut la nivelul urmator si am mai castigat niste vieti. Nu mi-am mai inchis NICIODATA telefonul fara sa-i comunic despre mine, nimeni si nimic nu a fost mai important decat ea, mi-am reconfigurat toate prioritatile si am descoperit aceasta magie care se naste in relatia parinte copil. M-a obligat sa ma ordonez, sa ma organizez.
Maya este prioritatea mea numarul 1. Nu exista niciun pret pentru care eu sa fiu in alta parte decat acolo unde ea are nevoie. Cand are nevoie. Uite, am promis, mie si ei ca anul acesta, in primele 3 luni, nu plecam in turneu. Ca nu lipsesc mai mult de cateva zile din Bucuresti, pentru ca vreau sa o sustin in perioada de pregatire pentru testul de admitere la Colegiu. Si sunt aici cu ea, prioritatea mea numarul 1. Nu am fost in oras, in cluburi, nu am pierdut nopti, nu am facut nimic care sa ma tina departe de programul ei. Sunt mama cu norma intrega acum. Fac mic dejun, pun pachete la scoala, ne plimbam, facem ordine in casa, ascultam muzica…si din aprilie – Chisinau, Londra, Timisoara…si in toata tara.’’
Si toata dedicarea asta a mamei catre fiica se reflecta intr-un copil senin si increzator. Intr-un copil fericit. Pentru ca noi asa o vedem pe Maya.
Dar asta nu inseamna ca Mirelei Retegan nu i-a fost greu sa fie si mama si tata. I-a fost tot atat de greu ca fiecarei alte mame singure, insa fiecare alege ce simte.
„Sa imi cresc singura copilul a fost frumos. Si greu. Si frustrant. Si provocator. Daca e sa ma gandesc la partea practica, e frustrant sa ramana totul in grija ta. De la stomatolog pana la sedintele cu parintii, noptile cu febra, facutul de buletin, de pasaport, de ochelari. Dar, pe de alta parte, am putut sa iau deciziile cele mai bune fara sa ma lupt cu nimeni pentru ceea ce eu credeam ca e mai bine pentru ea. Am ales sa cheltuiesc mai mult, am plusat putin in bucurii, pe care poate nu i le-as fi putut oferi daca trebuia sa am si cealalta parere. Asa ca, e si asta cu plusuri si minusuri, fix cum e sa cresti un copil intr-un cuplu. Cand esti singur stii ca totul depinde de tine si nu ai nicio asteptare din partea cealalta. Te enerveaza in prima faza, dar apoi te obliga sa te aduni, sa te organizezi si sa-ti asumi lucrurile fix asa cum sunt.” – crede ea.
Mirela e inteleapta si stie multe lucruri despre sufletul copiilor si al parintilor. Despre oameni in general. Si totusi, ce nu a mers in casnicia ei?
„Nu am stiut sa gestionez lucrurile. Nu m-am priceput sa imi negociez timpul. Am renuntat la mine pana intr-o zi in care am renuntat la tot. Dupa 10 ani de la despartire, ne-am dat seama ca fiecare dintre noi a trait in filme diferite si ca, din pacate, nu am stiut sa spunem cu subiect si predicat ce ne lipseste, ce ne dorim…
Tatal Mayei imi reprosa ca eu nu mai sunt iubita lui, ci sunt mama Mayei. Mamele se tem sa-si ceara timp pentru ele din cauza unui sentiment de vinovatie foarte mare, iar tatii nu prea au instinctul parintesc dezvoltat …Cred ca sta in mana femeii sa nu devina sclava grupului si sa-i lase si celuilalt timp si loc sa-si asume niste obligatii. Am observat ca pierd pariul cuplului parintii care au renuntat la propriile lor nevoi. Un sot si un copil nu inlocuieste nimic. Ei vin peste ceva ce tu ai deja. Nu lua caramizile de la baza constructiei care esti, ca iti cade acoperisul pe cap.” – spune cu intelepciune Mirela.
Si totusi Mirela merge mai departe. Si zambeste. Si daca te intrebi cum rezista aceasta femeie sa se joace la nesfarsit, sa faca business, sa faca oua fierte pentru micul dejun, sa scrie carti si sa dea meditatii pentru parinti, ia aminte:
„Ma opresc din tot ce fac. Ies pe strada si merg ore intregi printre oameni. Sau ma duc pe o terasa, cu o cafea in fata si privesc strada. Ma plimb prin padure si ascult muzica romaneasca. Si mai am un as in maneca. Un barbat pe care il iubesc si il sun atunci cand sunt jos sa vina sa ma ridice. Si el vine de fiecare data. Am si eu colacul meu de salvare.” – incheie Mirela Retegan.
