Nu e suficient sa aiba memorie si sa fie atent. Psihologul Daniela Teodora Seucan iti spune ce poti sa faci, ca sa iti ajuti copilul sa invete.
Atentia si memoria joaca roluri decisive in procesul de invatare. La diferite varste durata atentiei – care se traducere prin concentrarea necesara pentru invatarea unui lucru nou – difera. La 3-4 ani copiii pot fi angajati intr-o activitate timp de 8-10 minute. La 5-6 ani, copiii pot ramane antrenati intr-o sarcina care le trezeste interesul pentru 10-15 minute si sunt capabili sa ignore stimulii distractori in acest rastimp. Intre 6 si 7 ani durata de concentrare creste pana la 30 de minute, iar intre 8-14 ani aceasta durata corespunde cu durata orelor de curs, 45-50 minute.
Sedintele de invatare trebuie, deci, organizate in functie de varsta copilului si trebuie presarate cu pauze care sa permita refacerea „resurselor atentionale”.
Memoria poate fi antrenata oarecum de pe la 3-6 ani, cu anumite strategii de memorare. Dar trebuie sa le reamintesti copiilor sa foloseasca aceste strategii de fiecare data cand invata ceva ce va trebui amintit ulterior.
De-abia la varsta de 7 ani copiii folosesc spontan repetitia pentru a-si imbunatati performanta memoriei si folosesc strategiile de reamintire a informatiei, fara a fi nevoie ca adultul sa-i ghideze.
Vor mai trece insa cativa ani pana cand copiii vor incepe sa inteleaga beneficiile folosirii strategiilor mnezice pentru a-si usura procesul de invatare (8-14 ani). De la 14 ani copiii incep sa foloseasca repetitia elaborata, acest lucru insemnand ca itemii nu sunt doar retinuti ci sunt procesati mai profund.
Mentalitatea de crestere
Mai importanta insa decat atentia si memoria este construirea unei mentalitati potrivita invatarii – asa-numita mentalitate de crestere.
Carol Dweck, doctor in psihologie la Universitatea Stanford si autoarea cartii “Mentalitatea: Noua Psihologie a Succesului” descrie avantajele mentalitatii de crestere in comparatie cu cele ale mentalitatii de fixare sau de stagnare. Astfel, copiii cu o mentalitate de fixare cred ca abilitatile lor, inteligenta si talentele lor sunt trasaturi fixe care nu mai pot fi schimbate sau dezvoltate. In schimb, copiii cu o mentalitate de crestere inteleg ca talentele si abilitatile lor pot fi dezvoltate prin efort, invatare si persistenta.
Cum dezvolti mentalitatea de crestere
Trebuie sa fii atent la modalitatea in care ii vorbesti si la cum il incurajezi. Cei mai multi dintre parinti lauda inteligenta copiilor, dar specialistii spun ca este indicat sa feliciti copilul mai degraba pentru efortul depus in procesul de invatare, pentru strategiile de invatare pe care le foloseste si pentru persistenta si perseverenta in a invata.
Copiii cu o mentalitate de crestere nu se tem ca vor face greseli si nu ezita sa accepte noi provocari in invatare deoarece atribuie succesul unor factori pe care ii pot modifica, adica unor actiuni pe care le fac si care pot fi modelate.
In schimb, copiii cu o mentalitate de stagnare atribuie succesul inteligentei lor, o trasatura care in mare masura este fixa si asupra careia n-au mare putere de transformare. Aceasta mentalitate de fixare ii va opri sa accepte sarcini noi din teama de a nu gresi sau esua si din dorinta de pastra o eticheta pe care si-o atribuie si le-o atribuie ceilalti – aceea de copil destept, inteligent.
Asadar, daca vrei ca juniorul sa invete mai mult si mai bine, asigura-te ca stie ca ii admiri munca sustinuta, efortul si perseverenta, curajul de a accepta provocari in procesul de invatare si invatarea din greseli.
Mai multe recomandari pe audiobookul „Invata-ti copilul sa invete” disponibil la adresa: www.audioparenting.ro.
foto Shutterstock.com
