De ce suntem atrași de oamenii toxici? Iată câteva explicații științifice

De ce suntem atrași de oamenii toxici? Avem câteva răspunsuri științifice. Stabilirea unei relații de orice fel cu o persoană toxică este ca și cum ai merge pe un roller coaster: într-un moment ne putem trezi atingând cerul cu un deget, iar în momentul următor ne putem scufunda într-un abis de tristețe, singurătate și un sentiment de inadecvare. De ce, în ciuda tuturor, nu putem scăpa de cei care, în loc să ne îmbogățească viața cu bucurie și uimire, ne prind într-un vârtej de emoții negative?

De multe ori să ne dăm seama că suntem într-o relație disfuncțională nu este ușor și, până când ne dăm seama, este prea târziu. În general, de fapt, persoanele toxice tind să ne acorde atenție și îngrijire la începutul cunoașterii, făcându-ne să ne simțim unici și de neînlocuit. Prin urmare, căderea în capcana idealizării este un risc foarte real, care ne poate determina să ne coborâm apărarea și să avem încredere orbească în cei din fața noastră. În această perioadă de „lună de miere”, cunoscută și sub numele de bombardament de dragoste, creierul nostru produce cantități uriașe de dopamină, un neurotransmițător conectat la centrele plăcerii și recompensei.

Efectele bombardamentului de dragoste asupra creierului

• Relațiile disfuncționale sunt recunoscute prin lipsa lor totală de stabilitate
• După o fază de lună de miere, oamenii toxici tind să ne denigreze și să ne trateze cu răceală
• Există motive neurobiologice care explică de ce este dificil să te eliberezi de acest tip de relație
• Tipul de îngrijire pe care l-am primit în copilărie poate influența, de asemenea, relațiile pe care le-am țesut la vârsta adultă
• Conștientizarea propriei persoane și a istoriei este esențială pentru a recăpăta securitatea și independența

Atracția față de oamenii toxici este un fenomen complex, cu rădăcini adânci în psihologie și neurobiologie.

De ce suntem atrași de oamenii toxici? Iată câteva explicații științifice care pot ajuta la înțelegerea acestui comportament:

1. Tipare învățate în copilărie

Persoanele care au crescut în medii instabile sau cu părinți critici, absenți sau abuzivi pot dezvolta o percepție distorsionată asupra iubirii și relațiilor.

Relațiile toxice pot părea „familiare” și, paradoxal, confortabile, pentru că reproduc dinamici cunoscute din copilărie.

2. Nevoia de validare și frica de respingere

Dorința profundă de a fi iubit și acceptat poate duce la tolerarea comportamentelor toxice.

Persoanele cu stimă de sine scăzută pot crede că nu merită mai mult și rămân în relații distructive în speranța că vor fi „salvate”.

3. Chimia creierului: dopamina și „rollercoaster-ul emoțional”

Relațiile toxice alternează între momente intense de afecțiune și respingere, ceea ce stimulează sistemul de recompensă al creierului.

Aceste fluctuații emoționale pot crea dependență, similară cu cea provocată de substanțele psihoactive.

4. Atracția față de carismă și mister

Oamenii toxici pot fi inițial extrem de carismatici, seducători și siguri pe ei.

Această „fațadă” poate masca trăsături narcisice sau manipulative, dar atrage prin intensitate și promisiunea unei conexiuni speciale.

5. Ciclul abuzului și speranța schimbării

Relațiile toxice urmează adesea un ciclu: idealizare – devalorizare – respingere – reconciliere.

Faza de „lună de miere” care urmează unui conflict poate întări legătura emoțională, alimentând speranța că lucrurile se vor îmbunătăți.

Ce putem face?

• Auto-reflecție și terapie: înțelegerea propriilor tipare emoționale este esențială.
• Stabilirea limitelor: învățarea asertivității și a respectului de sine ajută la evitarea relațiilor distructive.
• Sprijin social: prietenii, familia sau grupurile de suport pot oferi claritate și sprijin emoțional.

Relații toxice și dependență emoțională

Relațiile toxice se hrănesc din alternanța intensă dintre afecțiune și retragere. După gesturi copleșitoare de atenție, urmează distanțarea, apoi reluarea „curtării”. Această dinamică activează dopamina în creier, mai ales când plăcerea apare sporadic, nu constant, generând o formă de dependență emoțională.

La rădăcina acestei vulnerabilități stau adesea tiparele de atașament formate în copilărie. Dacă am crescut cu îngrijire instabilă sau rece, putem ajunge să repetăm aceleași modele ca adulți, căutând validare în relații disfuncționale și ignorând propriile nevoi.

Eliberarea din acest cerc vicios nu e ușoară, dar este posibilă. Psihoterapia oferă un spațiu sigur pentru redescoperirea de sine, vindecare și reconectare cu propria valoare — spre o viață relațională mai senină și autentică.