Mersul pe vârfuri la copii: când este normal, cauze și când mergi la medic
Mulți copii care învață să meargă trec printr-o perioadă în care calcă pe vârfuri. La vârsta primilor pași, acest lucru este frecvent și face parte din explorarea echilibrului. Mersul pe vârfuri la copii merită urmărit atunci când continuă după vârsta de 2-3 ani, apare doar la un picior sau se însoțește de alte semne legate de dezvoltare.
Mersul pe vârfuri la copii: când este normal
Între 1 și 2 ani, mersul pe vârfuri apare des și dispare de la sine pe măsură ce copilul capătă stabilitate. Și copiii mai mari pot merge ocazional pe vârfuri în joacă. Un copil care poate călca pe toată talpa atunci când i se cere, care aleargă, sare și se joacă la fel ca ceilalți copii de vârsta lui, de obicei se află într-o etapă trecătoare.
Cauzele mersului pe vârfuri
- Mersul pe vârfuri idiopatic, adică a cărui cauză medicală rămâne neidentificată, este cel mai frecvent. Apare adesea la ambele picioare și se poate moșteni în familie.
- Tendonul lui Ahile scurt, care limitează flexia gleznei și face dificilă sprijinirea pe călcâi.
- Afecțiunile neurologice, cum este paralizia cerebrală, în care tonusul muscular crescut trage piciorul în jos.
- Afecțiunile musculare, cum sunt distrofiile musculare, mai ales când mersul pe vârfuri apare după o perioadă de mers normal.
- Tulburările din spectrul autist și diferențele de procesare senzorială, la unii copii.
Semnele pentru care mergi la medic
Programează un consult la pediatru, la ortoped sau la neurologul pediatru dacă:
- copilul merge pe vârfuri constant și după vârsta de 3 ani;
- copilul are dificultăți să pună călcâiele jos, chiar și când i se cere;
- mersul pe vârfuri apare la un singur picior;
- picioarele sunt rigide, iar mușchii gambelor par foarte încordați;
- copilul cade des sau are dificultăți de coordonare;
- apar întârzieri în vorbire, în interacțiunea socială sau în alte etape ale dezvoltării;
- copilul a mers normal, iar mersul pe vârfuri a apărut ulterior.
Cum se tratează
Tratamentul depinde de cauză și de vârstă. Medicul evaluează mobilitatea gleznei, reflexele, forța musculară și dezvoltarea generală. Variantele folosite sunt:
- Exercițiile de întindere pentru gambe și tendonul lui Ahile, făcute zilnic acasă.
- Kinetoterapia, cu exerciții de mers, echilibru și forță.
- Ortezele sau ghetele speciale, care mențin glezna în unghi corect.
- Ghipsurile seriate, schimbate la câteva săptămâni, care alungesc treptat mușchii gambei.
- Intervenția chirurgicală de alungire a tendonului, rezervată cazurilor în care celelalte metode au rezultate limitate.
Ce poți face acasă
- încurajează joaca desculț pe suprafețe variate: iarbă, nisip, covor;
- transformă exercițiile în joacă: „mersul pe călcâie ca pinguinul”, urcatul pantelor, ghemuitul pentru a ridica jucării;
- alege încălțăminte cu talpă flexibilă și bine fixată pe gleznă;
- notează și filmează mersul copilului, ca să îi arăți medicului evoluția.
Pentru idei de mișcare potrivite vârstei, citește și articolul despre sporturile pentru copii.
Informațiile din acest articol au scop informativ. Pentru evaluarea mersului copilului, discută cu medicul pediatru.
