De ce nu functioneaza pedepsele?

Cu totii intalnim frevent in viata personala sau profesionala situatii in care suntem pedepsiti. Folosita de multe ori fara intentia de a rani, aceasta incercare de a modifica un comportament are de cele mai multe ori efect de bumerang: un parinte care a fost criticat la serviciu vine acasa si ridica tonul la copilul sau. Un copil care a fost ironizat la scoala de colegi incepe sa ironizeze la randul sau alti copii mai mici. Cu totii stim cum ne simtim in situatiile in care suntem pedepsiti. Efectele acestei metode, pe care le traim noi insine de multe ori, sunt demotivarea, stresul, frica, neincrederea. Psihologul Alina Ioana Ciocodan ne spune de ce nu functioneaza pedepsele.

Efectul imediat al pedepsei poate fi stoparea comportamentului. Pe termen lung insa comportamentul nedezirabil reapare. Cand comportamentul nedorit al copilului este „corectat” prin pedeapsa, sansele ca acel comportament sa se repete sunt de 80% in aceeasi zi si 50% in urmatoarele doua ore. La multi copii, „recidiva” apare chiar in urmatoarele minute.
Un alt efect pe termen lung al pedepsei este aparitia comportamentelor de evitare a pedepsei. Multe din aceste comportamente sunt si ele nedezirabile. De exemplu, un copil pedepsit de parinti ca a luat o nota mica poate incepe sa minta in privinta notelor, ca sa evite urmarile neplacute. Pedeapsa ii invata pe oameni sa evite sa fie pedepsiti. Pentru aceasta, ei vor aplica multe metode, nu numaidecat stoparea comportamentului pentru care au fost pedepsiti. Rezultatele sunt impredictibile – pedeapsa nu il invata pe copil ce este acceptabil sa faca. Fara sa vrem, putem genera mai multe comportamente problematice in locul celui initial.
Pedeapsa ii invata pe copii sa rezolve in mod inacceptabil si ineficient problemele cu care se confrunta. Copiii pedepsiti invata ca trebuie sa pedepsesti pentru a rezolva situatiile neplacute. Un mediu familial in care disciplinarea se bazeaza pe pedeapsa promoveaza si incurajeaza comportamentele agresive si umilitoare pentru ceilalti.

 

De cele mai multe ori, pedeapsa este perceputa de oameni ca o nedreptate, ca ceva rau care li se intampla.

Pedeapsa creeaza ostilitate si resentimente. Multe din comportamentele problematice ale copiilor sunt de fapt exprimari ale acestor stari, reactii la pedepse anterioare.
Un alt motiv pentru care pedeapsa are efecte negative este faptul ca se adreseaza persoanei in sine si nu comportamentului, afectand emotiile copilului si increderea in sine. Pentru ca nu intelege legatura cu ceea ce a facut, copilul se confrunta cu lipsa de control asupra a ceea ce i se intampla si nu invata sa fie responsabil fata de ce actiunile sale. Pentru ca nu invata acest sentiment de control si responsabilitate, va tinde sa se poarte conform asteptarior doar atat timp cat adultul este de fata si-l poate supraveghea.
Pedeapsa se bazeaza pe frica si nu pe respect. Ea afecteaza relatia de incredere si siguranta de care are nevoie copilul pentru a se dezvolta, si pe care dorim s-o oferim copilului.

Efectele negative ale pedepsei nu se rasfrang doar asupra copilului. De cele mai multe ori cand ii pedepsim pe copii regretam ca o facem. Ne simtim vinovati, coplesiti, dezamagiti de noi insine. Ne intrebam ce efecte va avea reactia noastra asupra copilului. De ce totusi continuam sa folosim pedepsa?

De ce continuam sa folosim pedepsele?

De cele mai multe ori pedeapsa apare dupa ce am incercat alte metode care nu au dat rezultate. I-am explicat copilului ca nu este bine ce face, l-am rugat, chiar l-am implorat – fara rezultat. Dupa o zi obositoare, cu alte griji in minte sau presati de timp, reactia care vine parca automat la indemana este pedeapsa. Avem nevoie de o actiune imediata iar pedeapsa ne da aceasta senzatie. De multe ori pare metoda cea mai la indemana, cea care produce efecte imediate, solutia care sta in controlul nostru. De multe ori nu avem timpul sau dispozitia necesare sa cautam cauza comportamentului copilului, ci mai degraba interpretam situatia rapid si reactionam aproape automat. Pe moment, simtim o eliberare de sentimentele puternice de furie, frica sau dezamagire care ne copleseau. Oricum, nu stim ce altceva am mai putea face. Apoi incep sa apara sentimentele de vina, tristete si dezamagire. De obicei, parintii nu vor sa-i raneasca pe copii, nu vor sa instituie frica si nici sa pericliteze relatia cu copilul.

Mai multe informatii pentru pentru parintii care doresc sa invete metode alternative de gestionare a comportamentelor copiilor pe audioparenting.ro

 

Foto Shutterstock.com

Articole asemanatoare:

My title page contents