Increderea in sine la copii si adolescenti

Orice parinte isi doreste un copil si un viitor adult care are convingeri si valori sanatoase, pe care le afirma si le apara. Care se simte in siguranta sa actioneze conform lor, sa ia decizii, sa nu se simta vinovat atunci cand altii nu sunt de acord cu optiunile lor. Care traieste in prezent, fara a dedica excesiv de mult timp trecutului sau ingrijorarilor fata de viitor. Care nu ezita sa incerce, dar care are capacitatea de a cere ajutor. Care accepta diferentele dintre el si ceilalti, poate colabora cu altii si poate mentine relatii de prietenie. Care are interese diverse, se implica, gaseste satisfactii din surse diferite. Care isi intelege si isi accepta propriile emotii si pe ale altora. Psihologul Alina Ioana Ciocodan (Smartbox Family) iti spune cum se dezvolta increderea in sine a copiilor si care sunt momentele de risc.

Cand e bebelus

La bebelusii foarte mici nu este format un sens al propriei persoane ca fiinte umane separate. Ei invata treptat ca sunt iubiti si merita sa fie iubiti pentru ca cei din jur au grija de ei, intervin cand plang, le satisfac nevoile si le zambesc. Atunci cand bebelusul primeste toate aceste lucruri, intelege ca parintele ii transmite mesajul „tu contezi”.

La varsta de 2-3 ani
Chiar cand mai cresc, spre varsta de 2-3 ani, copiii nu au inca o intelegere completa asupra lor. De exemplu, daca un copil de 1 an sta pe o sfoara si in acelasi timp incearca sa traga de ea, nu isi schimba pozitia pentru a elibera sfoara. Aceasta pentru ca inca nu realizeaza ca si mainile si picioarele ii apartin. La 1 an, copiii nu au intelegerea faptului ca si corpul si mintea le apartin. Cu fiecare noua abilitate, copiii invata despre ce pot face, si despre ei. Cand copiii spun „nu”, ei spun de fapt “invat ca sunt o persoana separata si asta este foarte interesant pentru mine. Din cauza asta spun nu, chiar daca vreau biscuitele pe care mi-l oferi.” Copiii invata despre ei insisi descoperind cum arata, ce pot face, de cine apartin. Copiilor mici le este greu sa imparta pentru ca abia invata cine sunt si ce este al lor. Ei se vad prin ochii parintilor lor. Daca acestia ii considera speciali si usor de iubit, si le arata si le spun aceste lucruri cat mai des, le dezvolta increderea in sine.
Dupa varsta de 3 ani

Acum copiii au inteles ca mintea si corpul lor le apartin. Pot sta un timp departe de parinti, deoarece au dezvoltat un simt propriu al sigurantei. Isi dezvolta in continuare increderea in sine comparandu-se cu ceilalti: cine este mai inalt, cine este mai rapid, cine este mai cuminte.

La scolari
Increderea in sine e pusa la incercare la inceperea scolii, deoarece copilul este pus intr-o situatie total noua, cu multi alti copii si noi reguli de urmat. increderea in sine in aceasta perioada e legata de modul in care rezolva sarcinile scolare, cum se descurca la sport, cum isi face prieteni sau cum arata. Problemele posibile de la scoala – cu temele, conflictele cu alti copii sau lipsa prietenilor – pot afecta semnificativ increderea in sine a copilului.

Cand e adolescent
Increderea in sine ii ajuta pe copiii mai mari si pe adolescenti sa ia decizii informate, prin care nu se supun unor riscuri pentru siguranta lor. Un tanar increzator in sine are abilitatea de a discerne situatiile si persoanele potrivite/ nepotrivite pentru el. Este mai probabil sa fie asertiv, pozitiv, implicat, entuziast si perseverent. De exemplu, o adolescenta cu incredere ridicata in sine care tocmai s-a despartit de prietenul ei se poate simti trista din aceasta cauza, dar se poate focaliza pe alte aspecte pozitive ale vietii ei, cum ar fi grupul de prieteni sau familia. O tanara cu incredere in sine redusa, in aceeasi situatie, se poate autoinvinovati sau poate ajunge la concluzia ca nu este nimeni interesat de ea.

Adolescentii cu incredere scazuta in ei nu se implica in activitati, stau mai retrasi in clasa, pot deveni victime ale presiunilor grupului. Se asteapta mai degraba sa aiba esecuri si au tendinta sa nu mai incerce.

In cursul adolescentei pot aparea doua momente in care increderea in sine a copilului tau poate fi pusa la incercare. Chiar la inceputul adolescentei (9-13 ani), separarea de perioada copilariei poate insemna pierderea confortului dat de modul in care era tratat pana atunci – ca un copil. In acest proces, multe componente prin care copilul se autodefinea devin acum prea “copilaresti” pentru el – activitatile preferate, interesele, obiectele, relatiile – care pana acum sprijineau increderea in sine, ii pot parea acum depasite. Adolescentul renunta treptat la lucrurile copilaresti care aveau valoare emotionala pentru el, care ii dadeau siguranta si incredere, si trebuie sa gaseasca altele care sa indeplineasca aceeasi functie.
Al doilea moment de test pentru increderea in sine a adolescentului este spre sfarsitul perioadei adolescentei (18-23 ani), cand independenta devine obiectivul principal dar si cea mai mare provocare. Viitorul pare coplesitor si mult prea mare pentru adolescent. Acesta se poate simti nepregatit pentru a infrunta viitorul si poate avea chiar experiente care sa-i confirme acest lucru – drept urmare, increderea in sine este pusa serios la incercare. A invata sa-si bazeze increderea in sine pe mai multi piloni de sustinere – familie, prieteni, performanta academica, hobby-uri – este o abilitate pe care adolescentul e important sa o invete, pentru a-si mentine acceptarea de sine si autonomia.
Pe tot parcursul acestui proces, parintii sunt cei care il insotesc pe copil, si stiind care sunt provocarile cu care se confrunta, il pot sprijini intr-un mod sanatos. Prima sursa prin care copilul invata sa aiba incredere in sine sunt parintii sai.

Mai multe despre ce mesaje ii transmit explicit dar si implicit copilului si cum influenteaza parintii increderea in sine a copilului aici

 

foto Shutterstock.com

Articole asemanatoare:

My title page contents