La teorie și dat sfaturi toți suntem buni. Experți, aș zice. Dar când este vorba de viața noastră, de relația noastră, nici măcar nu observăm câte greșeli de comunicare în cuplu bifăm. Poate chiar zilnic…
Ca să nu încep articolul de față într-o notă pesimistă, hai să vedem și partea bună a lucrurilor. Cum-necum, măcar există comunicare între cei doi parteneri? Asta e de bine! Pentru că dacă se strecoară și greșeli de comunicare în cuplu, acestea măcar pot fi identificate și eliminate. Citește cu atenție. Dacă te recunoști în unele dintre situații, a persista în aceleași greșeli va fi o vină pe care trebuie să ți-o asumi. Gata? Pornim?
Greșeli de comunicare în cuplu
Faci presupuneri – ți se pare că îți cunoști partenerul/partenera atât de bine încât poți emite ipoteze foarte exacte. Ei, aș… Nu este deloc imposibil să înțelegi un lucru în mod greșit. Tuturor ni se poate întâmpla. Să știi că ”nu îți cad gradele” dacă pui întrebări pentru a clarifica aspectul, fără echivoc. Te și lămurești, te și liniștești.
Îi vorbești când se concentrează pe altceva – comunicarea necesită atenție din partea amândurora. Dacă o să-i vorbești partenerului/partenerei atunci când citește, se uită la film sau lucrează concentrat/ă la ceva, nu te aștepta să te audă. Când ai să-i spui ceva cu adevărat important, așteaptă să termine ce face. Sau, dacă e urgent, cere-i cu blândețe să-ți acorde un minut de atenție. Nu o face pe un ton imperativ dacă nu vrei să strici totul înainte de a începe.
Folosești în acuzații cuvintele „întotdeauna” și/sau „niciodată” – este necinstit să îți acuzi partenerul/partenera că niciodată nu te ajută – de exemplu – sau că întotdeauna face cutare lucru greșit. Greu de crezut că așa stau lucrurile… Rezumă-te la incident, fără a generaliza. Altfel, partenerul/partenera este pus în situația de a se apăra mai degrabă decât a te asculta ce ai de zis.
Critici des – bineînțeles, critica poate fi și constructivă, dar contează tonul cu care este ”servită”. Atunci când ea este aruncată la furie, ghilotinează încrederea partenerului/partenerei. Să știi că se poate și prietenos, strecurând critica printre câteva aprecieri la adresa partenerului/partenerei.
Controlează-te!
Îl întrerupi pe partener atunci când vorbește – părintii ne învață de mici să nu întrerupem pe cineva atunci când vorbește. Și nu a zis nimeni că partenerii nu intră și ei sub incidența acestei reguli de bună-creștere. Așa că vorbiți pe rând. Chiar și atunci când vă certați.
Îți pierzi calmul – felul în care spui un lucru are adesea un impact mai mare decât ceea ce spui. Condescendența va fi mereu câștigătoare în fața tonului dur și sarcasmului. Folosirea acestora din urmă este o armă cu două tăișuri. Amândouă neproductive. Partenerul/partenera ori bate în retragere fiind afectat/ă emoțional, ori intră în ofensivă. Iar tema discuției este ca și pierdută.
Ești pasiv agresiv/ă – comunicarea sănătoasă este directă și cinstită. Când acest lucru nu e posibil, oamenii recurg la modalități indirecte de a-și arăta nemulțumirea, devenind pasiv-agresivi. Bosumflați, cum s-ar zice. Iar asta creează o stare de tensiune.
Îi dai sfaturi fără să ți le ceară – dacă vei face frecvent acest lucru, partenerul/partenera va simți că nu ai încredere în deciziile pe care le ia. Lasă-l pe partener/parteneră să îți ceară sfatul înainte de a-i spune tu cum consideri că este bine să facă un lucru. Pune-i întrebări ajutătoare (pentru tine!) înainte de a-ți da cu părerea. Și nu uita că, în cele din urmă, decizia îi aparține pentru că sigur este capabil/capabilă să o ia și singur/singură.
Eviți subiectele de discuție delicate – lăsate nedezbătute, problemele nu se rezolvă de la sine. Dimpotrivă, se înrăutățesc. O discuție pe o temă sensibilă nu e plăcută dar e necesară. Cu toate eforturile nu reușești să o ai? Apelează la ajutor profesionist. La un psiholog.
Sfatul meu
Chiar și în cele mai tensionate momente, atunci când crezi că orice comunicare a devenit inutilă, că s-au închis toate ușile după multe greșeli de comunicare în cuplu, apelează la umor. În majoritatea cazurilor salvează situațiile. Așa procedam eu și partenerul meu. E adevărat că nu mai formăm un cuplu, dar măcar avem amintiri frumoase, cărora le zâmbim, nu resentimente.
