Fiecare copil are propriul temperament. Unul e mai curajos, altul e mai timid. Unul intră în vorbă cu necunoscuții, altul se ascunde după ”fusta” ta și de rudele apropiate. Vrei să știi ce faci când ai un copil timid?
Liniștește-te, nu e nimic în neregulă cu timiditatea. Și să știi că dacă e un copil timid nu înseamnă că neapărat tot așa va fi și ca adult. Lucrurile se mai schimbă cu timpul, iar interacțiunile sociale ”vindecă” acestă problemă. Atenție, însă! Uneori, copiii cu întârzieri de limbaj, cu probleme de auz sau cu tulburări din spectrul autist pot manifesta timiditate. Un copil cu întârziere de limbaj, de exemplu, va da semne că vrea să vorbească, va căuta privirile oamenilor, dar i se va observa lesne frustrarea că nu poate fi înțeles. Unul cu probleme de auz nu reacționează atunci când i se vorbește, iar cel cu tulburare de spectru autist este total dezinteresat de interacțiunea socială, fie că este vorba despre copii sau adulți. Dar ce faci când ai un copil timid? Pur și simplu timid.
Părintele, primul ajutor
Orice părinte își dorește un copil dezinvolt, care să se simtă în largul lui în orice mediu, care să aibă încredere în sine. Când copilul este opusul acestei tipologii, părintele devine dezamăgit sau chiar frustrat. Nu trebuie să te simți vinovat pentru comportamentul copilului. Nu ai tu cum să controlezi ceea ce copilul vede ca fiind înfricoșător într-o situație socială. Treaba ta este să te concentrezi pe efortul de a-l ajuta pe cel mic să depășească timiditatea. Dacă nu îți poți ajuta copilul din cauza propriei timidități de care suferi, cere ajutorul unui specialist.
Ce faci când ai un copil timid
Timiditatea nu dispare bătând din palme, și nici curajul nu apare dintr-o dată. Abilitățile sociale se câștigă lent, cu răbdare și cu pași mici. Poți începe prin a-i oferi copilului ocazia de a se afla în compania altor persoane, arătându-i cum să acționeze în diverse situații, încurajând și lăudând un comportament curajos.
Sfaturi pentru copiii mici
- Lasă-i copilului timpul necesar pentru a se simți confortabil într-o situație. Nu îl ”împinge” în brațele unui adult mai puțin familiar lui. Mai degrabă încurajează-l pe adult să se apropie de copil și să folosească o voce calmă.
- Oferă-i copilului, permanent, un model de comportament social. De exemplu, când cineva te salută, întotdeauna răspunde.
- Evită să încurajezi copilul în mod exagerat. Supraîncurajările transmit mesajul că situația este una înfricoșătoare. Și exact de asta se teme copilul.
- Rămâi alături de copil în diversele situații sociale. De exemplu, dacă vă aflați în grupul părinților de la grădiniță, încurajează copilul să exploreze. Când vezi că se simte confortabil în prezența lor, te poți îndepărta treptat, pentru perioade scurte de timp. Ai grijă să te întorci înainte ca cel mic să se supere, pentru ca experiența lui să rămână pozitivă.
Sfaturi pentru copiii de vârstă școlară
- Mergi cu copilul la locuri de joacă, mergi în vizită la prieteni, invită prieteni acasă la voi. Redu treptat timpul pe care îl petreci cu el în fiecare dintre aceste situații.
- Încurajează-l să desfășoare activități extrașcolare, de grup.
- Evită comparațiile cu frați, colegi sau prieteni mai… curajoși. Nu vei face decât să adâncești problema. Concentrează-te pe a-i construi stima de sine.
De la timiditate la anxietate
Copiii timizi pot da semnale de anxietate în situații sociale (petreceri, locuri de joacă, parcuri, activități școlare, activități sportive etc). Este posibil ca ei chiar să spună părinților că se simt singuri, că și-ar dori mai mulți prieteni, dar că nu știu cum să-și depășească timiditatea. Dacă această timiditate interferează cu performanțele școlare și influențează prieteniile, va fi necesară intervenție specializată, pentru a nu se ajunge la anxietate.
