A primi critici este o experiență care poate apărea în orice tip de relație: în familie, între prieteni, la serviciu. Însă cel mai dureros este atunci când se fac reproșuri în cuplu.
Critica și reproșul sunt modalități firești de a ne exprima dezaprobarea față de un anumit comportament. Da, este normal să fim noi înșine, să ne exprimăm nemulțumirea ori să acceptăm că nu suntem perfecți. Până la urmă nimeni nu este. Oricare dintre noi poate greși. Important este cum sunt făcute aceste reproșuri. Și mai cu seamă când este vorba despre reproșuri în cuplu.
Pozitiv, negativ
Există diferite modalități de a face reproșuri. Pozitive și negative. O modalitate constructivă, pozitivă, este aceea în care reproșul este susținut de explicații rezonabile. Mai mult, acest tip de reproș este ideal să fie însoțit și de sugestii despre cum poate fi schimbat comportamentul „greșit”. Una este să îi spui partenerului pe un ton ridicat, trântind ușile prin casă, într-un acces de furie, că nu este bun de nimic și că ai obosit să te ocupi tu de toate, și alta este să vă așezați la masă pentru a purta o discuție. Discuție în care să îi explici că te simți obosită și frustrată de neimplicarea lui, discuție în care să stabiliți împreună cu ce te-ar putea ajuta pe viitor.
Reproșuri în cuplu
Cel mai adesea reproșurile sunt exprimate într-o manieră negativă, acuzatoare, fără a ne exprima și asupra modificărilor comportamentale pe care le așteptăm de la celălalt. Mai rău, în loc să criticăm doar aspectul care ne-a deranjat, avem tendința de a generaliza asupra personalității celuilalt, în ansamblu. ”Ești leneșă și comodă! Doar ți-am spus să îmi calci o cămașă albă pentru că am nevoie de ea!” Așa să fie?! Partenera care a gătit aseară, când a ajuns acasă de la serviciu, care a băgat la spălat o mașină de rufe și a verificat temele copilului, este leneșă pentru că nu a călcat cămașa?! Nu prea cred… Nu e de mirare că răspunsul emoțional al persoanei căreia i-a fost făcut reproșul este unul negativ.
Consecințele reproșurilor
Evident, este dificil să trăiești cu un partener care îți aduce reproșuri în permanență. Acest lucru poate avea importante consecințe psihologice, ca de exemplu scăderea dramatică a respectului și încrederii în tine. În paranteză fie spus, în cazul copiilor ai căror părinți fac exces de critici și reproșuri, riscul este ca cel mic să dezvolte o formă de perfecționism dus la extrem. Iar perfecționismul este una dintre trăsăturile anxietății…
Ce să faci
În cuplu, încearcă să iei în seamă doar partea bună a unui reproș. Dacă ai fost criticat/ă negativ, încearcă să te gândești dacă există, totuși, și informații pozitive pentru tine. Uneori, un reproș – chiar dacă este exprimat într-o situație greșită – este făcut cu un motiv. Așa că încearcă să elimini furia și rușinea și să te întrebi: există totuși un motiv real pentru care mi s-a reproșat? Există o modalitate mai bună sau mai utilă în care să fac cel lucru? Pot remedia sau schimba ceva din acel comportament?
Nu accepta generalizările. Dacă ești vinovat/ă pentru un singur comportament, pune această limită. Spune-i partenerului/partenerei că știi bine cine ești și cum ești, așa încât un singur comportament greșit nu justifică o etichetă totală, negativă, asupra ta ca ființă umană.
