Viața după moartea părinților… nu mai este la fel. Aceasta este legea vieții, este adevărat, dar nimeni nu este pregătit pentru pierderea părinților. Din acest motiv, trebuie să ne acordăm timp pentru a face față noii situații, străduindu-ne să facem acest lucru cu blândețe. În cele din urmă, copiii supraviețuiesc pierderii părinților lor: este cursul corect al vieții. Cu toate acestea, este întotdeauna dificil să accepți o pierdere atât de puternică ca cea a unei persoane care ți-a dat viață și a făcut totul pentru tine.
Când legătura de familie este importantă, caldă și bogată, absența și separarea sunt o sursă de suferință pe care nimeni nu ne-a învățat să o înfruntăm sau să o gestionăm.
Când ne confruntăm cu pierderea părinților, ne dăm seama de fragilitatea vieții. Moartea părinților marchează o tranziție majoră, o trecere de la a avea pe cineva care ne ghidează și ne protejează la a fi noi înșine cei care trebuie să facă față vieții. Este un moment de reflectare profundă
Moartea unei mame sau a unui tată constituie un vid de neumplut. Cu toate acestea, în timp, învățăm să trăim cu această rană, cu un gol în inimile noastre. Cum îl putem umple? Cu cele mai frumoase amintiri, cu o fotografie sau cu acea moștenire de valori care va rămâne pentru totdeauna intactă în inimile noastre.
Să reflectăm împreună asupra acestei probleme și să vedem cum putem depăși astfel de situații, atunci când suntem nevoiți să ne confruntăm cu un moment de criză atât de dificil.
Cum va fi viața după moartea părinților? Cu siguranță nu va mai fi la fel! Nu suntem niciodată pregătiți pentru pierderea părinților noștri
Durerea pierderii este proporțională cu gradul de apropiere pe care l-am avut cu ei. Nu contează dacă am fost independenți, dacă ne-am format deja noua noastră familie. Legătura emoțională și cea experiențială construite cu o persoană dragă nu cunoaște timpul, distanța sau vârsta.
Indiferent de vârstă, în interiorul nostru, vom continua să fim copii care au nevoie de sfaturi. Care caută îmbrățișarea unui tată și acea privire încrezătoare și liniștitoare pe care o are doar o mamă. Pentru că suntem ființe sociale și urmărim emoțiile. Iar relația pe care o construim cu părinții noștri este atât de intimă încât, atunci când apare pierderea, există multe dimensiuni care se dezintegrează în noi.
Viața după moartea părinților: Fiecare procesează durerea diferit
Durerea este un proces personal prin care cineva ajunge să accepte pierderea persoanei iubite. Etapele procesării doliului sunt, în general, următoarele: negare, furie, negociere, exprimarea durerii emoționale sau a depresiei, acceptare. Pierderea părinților poate aduce cu sine o gamă largă de emoții – tristețe, dor, poate chiar și un sentiment de abandon.
De obicei, conform specialiștilor, acest proces durează aproximativ trei luni, dar este clar că fiecare îl va experimenta într-un mod personal. Cu alte cuvinte, acest lucru înseamnă că nu ar trebui să ne simțim ofensați dacă un frate sau un alt membru al familiei pare să reacționeze cu indiferență sau, dimpotrivă, într-un mod exagerat. Psihologii susțin că durerea este canalizată în moduri foarte diferite și nu toți suntem la fel de pricepuți în a o gestiona.
Fiecare își găsește propriul „canal” de eliberare a durerii. Este important să ne permitem să simțim aceste emoții și să căutăm suport atunci când avem nevoie. Vorbitul cu prieteni apropiați, cu familia sau chiar cu un terapeut poate ajuta enorm în procesul de doliu.
Suferința se va diminua încetul cu încetul și va veni timpul în care fiecare se va împăca cu trista realitate.
O pierdere fără a-ți lua rămas bun: cum să te descurci?
În spatele pierderii părinților noștri, pot exista multe motive: o boală lungă, un accident, un atac de cord brusc…
Când pierzi pe cineva drag, unul dintre lucrurile care te doare cel mai mult este că nu ai avut ocazia să-ți iei rămas bun de la acea persoană, să-i spui cât de mult ai iubit-o sau să-ți ceri iertare pentru un moment neplăcut. Din păcate, nu te poți întoarce în timp pentru a repara totul. În acest caz, este important să-ți concentrezi mintea și emoțiile asupra acestui gând: un tată sau o mamă știe cât de mult îi iubește un copil. Fără resentimente.
Dezacordurile unui moment nu contează. Legătura este atât de puternică, nobilă și sinceră încât ne putem elibera părinții cu seninătate. Ei știau cât de mult îi iubim și vor fi mereu alături de noi.
Viața după moartea părinților. Nevoia de a zâmbi din nou pentru a onora memoria părinților noștri
Pierderea părinților noștri nu este niciodată complet depășită, pentru că este o rană profundă. Vom învăța, totuși, să trăim fără ei și să fim din nou fericiți, dacă ținem cont de faptul că:
- Părinții noștri nu ar vrea niciodată să ne vadă trăind copleșiți de tristețe. Poate părea dificil, dar este necesar să zâmbim pentru ei. Pentru a ne asigura că fericirea noastră este modul nostru de a le onora memoria.
- Încearcă să-ți umpli mintea cu evenimente pozitive din trecut, momente care aduc un plus vieții tale și oferă putere și confort.
- Cele mai frumoase momente pe care le-ai împărtășit cu tatăl sau mama ta sunt cadouri emoționale. La rândul tău, va trebui să le transmiți copiilor tăi. Sunt o moștenire de dragoste și afecțiune care ne ajută să creștem. Mai presus de toate, sunt originile noastre.
Cu toții, la un moment dat, vom fi forțați să ne confruntăm cu un astfel de moment trist. Vom realiza că nu suntem (niciodată) cu adevărat pregătiți. Cu iubire, răbdare și putere… poți depăși orice obstacol. Să învățăm să trăim în prezent și să ne bucurăm de cei dragi cu plinătate și sinceritate.
