Moartea explicată copiilor. Sfatul UNICEF: Fără eufemisme, moartea copiilor trebuie explicată pentru ceea ce este – încheierea vieții. Și copiii trebuie să știe că este un act natural. Toți copiii la un moment dat trebuie să se confrunte cu conceptul de moarte și pierdere. Ar putea fi un membru al familiei, un animal de companie, chiar și un prieten.
Sau ar putea descoperi acest lucru prin produse media. De exemplu, un studiu (amintit în cele ce urmează) a stabilit că filmele Disney sunt una dintre cele mai bune metode de a aborda tema morții în discuțiile cu cei mici.
Ar putea fi un desen animat sau viața reală. Fetele și băieții vor trece întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, prin tema morții. Fără a avea încă instrumentele necesare pentru a o înțelege pe deplin. Așa că depinde de adulți să încerce să le vorbească celor mici despre aceste sentimente ciudate și profunde. Adesea dureroase și îngrijorătoare, care însoțesc sentimentul de pierdere. Rude, prieteni, animale de companie, protagoniști ai desenelor animate și filmelor: este vorba de a oferi copiilor sprijinul de care au nevoie și pentru a înțelege naturalețea morții. Deci… viața.
Moartea explicată copiilor prin desene animate: studiul filmului pentru copii
Prima experiență de doliu a unui copil poate fi un moment de confuzie și frică. De aceea, în anumite privințe este mai bine ca tema să fie abordată atunci când este vorba de un personaj imaginar. Deși, copiii pot deveni profund atașați de personajele imaginare. Un studiu realizat de Universitatea din Buffalo și publicat în Journal of Death and Dying a arătat că majoritatea filmelor pentru copii descriu moartea (din 57 de filme Disney și Pixar analizate, există 71 de decese). Prin urmare, ar putea fi cel mai bun instrument pentru a-i ajuta să se pregătească pentru pierdere. Dar și să facă față durerii într-un mod sănătos.
De fapt, în aproape fiecare film Disney sau Pixar un personaj îndrăgit moare și este întotdeauna un moment sfâșietor. Vizionarea acestor scene inițial șocante este de fapt un punct de plecare important pentru a începe conversații despre moarte adecvate copiilor.
Studiul amintit a constatat că scenele în care Mufasa este aruncat de pe stâncă sau mama lui Nemo este mâncată de o baracuda (un pește răpitor) oferă oportunități valoroase pentru adulți de a discuta cu copiii lor despre faptul că toată lumea moare la un moment dat sau altul. Iar reacțiile de durere ale celorlalte personaje în fața morții arată clar că moartea nu este reversibilă. Nici măcar în contextul fictiv al filmului. Acest lucru îi ajută pe copii să înțeleagă ce înseamnă să mori și să-și exploreze răspunsul emoțional la moarte.
Unicef: este important să nu ascundem adevărul copiilor despre moarte
Potrivit Unicef, nu există un mod „corect” de a plânge, dar este important să nu ascundem adevărul. Este firesc să dorim să protejăm sentimentele copiilor, dar este mai bine să fim sinceri.
Unicef subliniază că reacția unui copil la moartea unei persoane dragi variază în funcție de vârstă și experiențele anterioare.
Copiii mici (sub 5 ani) adesea nu înțeleg că moartea este permanentă și pot întreba dacă persoana care a murit se va întoarce. Ei pot prezenta alte comportamente „noi”, cum ar fi atașamentul față de persoana care-l îngrijește sau angajarea în comportamente regresive (cum ar fi udarea patului).
Copiii mai mari (între 6 și 11 ani) încep să înțeleagă că moartea este pentru totdeauna. Deși unii copii de 6 ani se vor lupta în continuare cu acest concept și se pot îngrijora că alte persoane dragi ar putea muri. Pot pune mai multe întrebări pentru a înțelege ce s-a întâmplat, arătându-și durerea prin furie.
Adolescenții și preadolescenții (de la aproximativ 12 ani) înțeleg că moartea este ireversibilă și se întâmplă tuturor, inclusiv lor. Dar reacțiile lor variază în funcție de experiențele personale, abilitățile intelectuale și emoționale sau exemplul pe care îl au de la adulți. Cu toate acestea, acestea pot include apatie, furie, tristețe extremă și concentrare slabă.
Moartea explicată copiilor. Sfatul UNICEF pentru a vorbi despre moarte cu copiii
Găsește un loc sigur și liniștit și fii îngăduitor
În cazul unui copil mic poate fi nevoie ca acesta să vrea să-și țină jucăria preferată în mâini. Vorbește încet și oprește-te des pentru a-i oferi timp să înțeleagă. Trebuie să fii empatic și sincer, dar și clar cu copiii mici, nu folosi eufemisme. De exemplu, a spune lucruri precum „am pierdut pe cineva” va deruta copilul pentru că nu va înțelege ce înseamnă să pierzi.
Folosește vorbirea clară și directă
Este mai util ca adulții să spună cu căldură și tandrețe: „Am un lucru foarte trist să-ți spun”. Apoi să meargă direct la subiect, explicând copilului că persoana de care acesta pomenește a încetat să mai trăiască și nu o vom mai vedea niciodată.
Evident, a le oferi copiilor timp să asimileze aceste informații înseamnă a accepta că cei mici pot reacționa prefăcându-se că nu ascultă. Sau punând aceleași întrebări din nou și din nou, chiar și în zilele și săptămânile următoare.
Unii copii pot produce gânduri „magice” și trebuie să fii atent la comportamentul acestora
Unii copii se pot îngrijora că au spus sau au făcut ceva care a provocat moartea persoanei. Se pot simți vinovați și se pot simți responsabili.
Cum experimentează copiii tema morții?
Este clar că, dacă copilul nu a avut niciodată experiență cu moartea unui animal de companie sau a unei persoane dragi, el poate considera acest fenomen intangibil. Conform specialiștilor, în acest stadiu, emoțiile adulților le pot influența foarte mult temerile și grijile. Copiii pot dezvolta temeri legate de pierderea părinților sau a propriilor vieți. Este important ca adulții să înfrunte moartea ca pe un proces natural cu etape și evoluție, evitând transmiterea anxietăților iraționale.
Preadolescenții și adolescenții înțeleg moartea ca pe o parte inevitabilă a vieții. Sunt conștienți că mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. În acest timp, ei pot pune întrebări complexe și pot discuta acest subiect între ei. Aceste discuții între colegi și cu familia sunt binevenite. Este corect să existe.
„Moartea” nu este un cuvânt urât, ci o fază a vieții
Specialiștii recomandă părinților să vorbească deschis despre subiectul moarte. Așa cum vorbim despre viață, trebuie să o facem și despre opusul acesteia. Chiar dacă e un subiect mai puțin plăcut.
Vorbind despre ciclurile naturale, cum ar fi anotimpurile sau transformarea insectelor, acest lucru îi ajută pe copii să vadă moartea ca parte a schimbării. Mai degrabă decât ca pe ceva înfricoșător. De asemenea, este important să folosim cuvântul „moarte”, care în sine nu are o excepție negativă, nu este un cuvânt urât. Conotațiile pe care i le atribuim sunt cele care fac diferența.
