Ce fel de parinte esti? Modern, clasic, conectat la noutati? Stii ce? Nici nu mai conteaza. Insa, spune-ne drept stii care e treaba cu mindfulness-ul? Stii la ce se refera? Ce este?Si nu ne referim la starea de prezenta si constienta predicata de Eckhart Tolle. NU. Ci la conceptul de mindfulness pentru parinti.
Ce este mindfulness-ul? Daca esti curios sau curioasa, poti afla mai multe din cartea cu acelasi nume scris de Myla & Jon Kabat – Zinn, la care bunul Gaspar Gyorgy a scris o prefata calda si faina ca painea proaspata.
Si stii cum e e, cel din fata ta este o oglinda a sinelui tau. Indiferent ca e bun, rau, calm, jucaus. Iar aceasta afirmatie este valabila si pentru relatia cu copilul tau. Ea te contine si te reflecta in totalitate.
„Ceea ce ne doare, ne deranjeaza sau ne supara la copil sunt, in fapt, punctele noastre de crestere pe care avem nevoie sa ni le asumam, pentru a nu mai cadea prada reactiilor automate si a perpetua tipare inconstiente de abuz si neglijare parentala.”
De aceea ai nevoie de prezenta. De constienta. De a fi treaz, acolo penru copilul tau
Ce este mindfulness-ul?
„Mindfulness inseamna a acorda atentie, a fi atent, iar pentru a putea fi atent este nevoie de energie si de concentrare. Fiecare moment aduce ceva diferit si poate cere ceva diferit de la mine”, spune Myla Kabat- Zinn. „Ceea ce am ajuns sa inteleg, insa, este ca de fiecare data cand simt ca m-am pierdut in hatisurile parentajului, atunci cand ma simt ca intr-o padure intunecata, ca pe un teren dur si accidentat, de cele mai multe ori exista ceva bun in buzunarul meu. In acel moment, trebuie sa imi amintesc sa ma opresc, sa respir, sa ma apropii si sa privesc cu atentie ceea ce se prezinta in fata ochilor mei.
Fiecare moment dificil are potentialul de a-mi deschide ochii si inima. De fiecare data cand ajung sa inteleg ceva despre unul dintre copiii mei, intotdeauna aflu ceva si despre mine si despre copilul care am fost odata, iar aceasta cunoastere poate deveni un ghid si pentru mine.”, adauga Myla.
Ce este mindfulness-ul?
Ca parinte, e important sa inveti sa iti lasi prejudecatile la usa si sa iti accepti copilul asa cum e. Sa il iubesti asa cum e, pentru ca e perfect. Altfel, daca TU interpretezi comportamentul fiicei tale ca fiind rau si sfidator, obraznic si manipulator, atunci reactionezi gresit, pentru ca te aperi. Si, implicit, ceea ce ajunge la copil poate fi o pedeapasa, o limitare, o deconectare.
Daca, totusi, cauti raspunsuri si explicatii pentru ceea ce este si face copilul tau, daca il accepti, il validezi si il valorizezi, atunci ceea ce esti tu in relatie cu el va fi o persoana empatica si buna. Un parinte constient, un parinte care se intreaba mereu: „Ce este bine pentru copilul meu?”
