Imi plac gentile. De cand ma stiu. Si imi cumpar mereu genti. Altele si altele. Dar, daca e sa fiu sincera cu mine si sa privesc realitatea in ochi, toate gentile mele seama una cu cealalta. Si sunt alese pe acelasi tipar. Mari. Usor de carat pe umar.
E adevarat ca noi oamenii ne cumparam lucruri in oglinda. Lucruri foarte asemanatoare cu cele pe care le avem deja in dulap. Chiar daca noi ne mintim frumos si (ne) spunem ca nu e asa. Ca bluza sau geanta cea noua e aurie si e din alt material decat cea din dulap. Insa, noi, oamenii, traim ciclic pana acceptam sa ne invatam lectiile. Pana cand, suntem pregatiti sa ne iertam si sa ne privim asa cum suntem. Sa ne iubim. Chiar si atunci cand ne cumparam mereu genti mari.
Genti multe si mari
Eu inca negociez cu mine si cu iubirea de sine. Eu inca invat sa ma iubesc. Si inca imi cumpar genti mari. Si pe cat sunt de mari, pe atat sunt de neincapatoare. Pentru ca eu nu ma mai opresc din cate bag. In geanta mea, gasesti pe langa portofel, 4 siraguri de chei, 4 rujuri ( pe care nu le prea folosesc), fond de ten, servetele umede si uscate, dezinfectant, elastice de par, gloss, crema de maini, stampila firmei, jucarii, manusi – pentru mine si fetele mele. Si inca nu m-am oprit, da? Pixuri, muulllte pixuri si carnetele.
Pixuri si genti
Dar, pentru ca mereu exista un dar, pixurile mi-au mahnit un frumos portofel mov si o agenda de poveste. Si mi le-au umplut de dungi. Si atunci am zis stop! Imi cumpar un penar.
Dar ce fel de penare – isi poate cumpara o femeie de 37 de ani? Iau unul cu Elsa de la fata mea? E business sau nu foarte?
Ganduri, genti si agende
Si ce fel de agenda? Sau mai bine ma rezolvat cu cateva caiete?
Eu notez mereu. La sedinte, la intalniri, la brainstorming-uri, acasa, liste de cumparaturi, tratamente de la medici. Imi pun gandurile in ordine si imi ajut memoria. Si apoi, le pun pe toate in…unde altundeva, decat in geanta?
