Chiar dacă are o denumire… romantică, tot o boală infecțioasă rămâne. Și, de fapt, în termeni medicali, se numește mononucleoză. Ce este „boala sărutului” și cum se transmite, aceste lucruri le veți afla din cuprinsul articolului de față.

 

Cea mai comună cauză a mononucleozei infecțioase este virusul Epstein-Barr (EBV), care face parte din familia virusurilor herpetice. Dar nu el este singura cauză, deoarece pot fi implicați și alți viruși care să declanșeze boala. Poate fi vorba despre citomegalovirus, toxoplasmoză, rubeolă, adenovirus, hepatita A, B sau C.
În general, mononucleoza infecțioasă este întâlnită mai frecvent în rândul copiilor, adolescenților și adulților tineri. Ce este „boala sărutului” și cum se transmite, sunt informații necesare care te vor ajuta să o identifici și recunoști.

Ce este „boala sărutului” și cum se transmite

Dacă te întrebi care este legătura dintre sărut și o boală infecțioasă, iată răspunsul: virusul se găsește în salivă și mucus. Astfel, el poate fi transmis de la o persoană bolnavă la una sănătoasă în urma contactului cu saliva. Se mai poate răspândi și prin tuse sau strănut ori în urma folosirii în comun a veselei, însă mai rar.

Cum o recunoști

Într-un interval cuprins între patru și șase săptămâni de la contactarea virusului apar primele simptome (la copii chiar mai repede de atât). Nu neapărat toate în același timp. Acestea includ:

  • Febră;
  • Dureri în gât;
  • Inflamarea ganglionilor limfatici (la nivelul gâtului și axilei);
  • Dureri de cap și corp;
  • Slăbiciune musculară;
  • Scăderea apetitului;
  • Oboseală accentuată;
  • Inflamarea ficatului și/sau a splinei (în situații mai rare);
  • Erupții cutanate;
  • Diagnosticul este pus de medic în baza simptomelor descrise, nefiind neapărată nevoie de analize de laborator.

Fără tratament

În principiu, mononucleoza infecțioasă nu necesită tratament. Și în niciun caz antibiotice. Se pot administra, eventual, tratamente care să amelioreze febra și durerile în gât. Recomandările medicale includ în principal odihna și un consum crescut de lichide, pentru menținerea unui nivel optim de hidratare a organismului.

Posibile dar rare complicații

Cu cât vârsta la care este contactat virusul este mai mică, cu atât mai ușoare sunt simptomele bolii. Până la vârsta de cinci ani este chiar asimptomatică. Atunci când, însă, este vorba despre adolescentț sau adulți tineri, lucrurile pot fi mai dificile. Mărirea ficatului și a splinei sunt complicații grave – dar din fericire rare – ale mononucleozei infecțioase. În primul caz se poate ajunge până la hepatită sau icter, iar în al doilea caz poate fi necesară inclusiv o intervenție chirurgicală la nivelul splinei. Mai este de reținut faptul că după îmbolnăvire organismul capătă imunitate în fața acestei infecții. Virusul va rămâne în organism, inactiv, iar boala nu se va mai manifesta.

My title page contents