Copil respins la școală. Cine și cum îl poate ajuta

Unele situații pot fi incontrolabile și aparent de nerezolvat. Una dintre ele este de copil respins la școală de către colegii lui. Este o situație pentru care adulții nu găsesc întotdeauna soluții din simplul motiv că nu îi poți obliga pe copii să accepte ceea ce pentru ei este de neacceptat.

 

Să fiu sinceră, am experimentat pentru o perioadă scurtă de timp această frustrare. Am fost eu însămi un copil respins la școală. Însă bunicii mi-au explicat la acea vreme și am înțeles că nu erau colegii mei de clasă atât de răi pe cât mi se părea mie că sunt. Și că, de fapt, reacția lor a fost față de faptul că eram cumva diferită față de ei. Iar după ce au acceptat diferența, lucrurile au reintrat în normalitate. ”Diferența” era practic un fleac: purtam ochelari. Eram la jumătatea clasei întâi când am fost diagnosticată cu miopie și am început să îi port. Până la sfârșitul anului școlar, însă, colegii mei își schimbaseră atitudinea.

Copil respins la școală

Mai rău a fost pentru o altă colegă, Elena, pentru care cei opt ani de școală generală au fost o continuă singurătate. Pentru că era de etnie romă, fetița aceea a ocupat opt ani de zile ultima bancă. Nu s-a jucat niciodată cu nimeni. Nu a vorbit niciodată din proprie inițiativă cu nimeni. Doar a răspuns atunci când a fost întrebată. Abia șoptit, cu privirea în jos. A fost destul pentru ea ca o singură dată, tot în clasa întâi, un coleg să îi spună „țigancă păduchioasă”. Și ceilalți să râdă. De atunci s-a mutat în ultima bancă, singură. Și nu a mai vrut nici să vorbească și nici să schimbe locul.

Nu știu dacă pot spune că a fost respinsă. Sau dacă era introvertită. În anii care au urmat toți am încercat să o reintegrăm. Crescuserăm și ne dădeam seama că fusese o prostie ce făcusem. Și ne părea tuturor rău. Dar Elena ori nu ne-a iertat, ori s-a închis în ea definitiv. Cred că abia a așteptat să ne despărțim, să nu ne mai vadă. Nici n-a participat la banchetul de la sfârșitul clasei a opta…

Situații generale, situații particulare

Studiile au arătat că acei copii care sunt respinși de colegi cel mai probabil că au unele probleme și în alte aspecte ale vieții. Cercetătorii au descoperit existența unor factori în comportamentul unui copil, care poate duce la respingerea socială. Unul se pare că este reprezentat de incapacitatea copilului de a răspunde la semnele nonverbale ale colegilor săi. Apoi, mai poate fi vorba despre o neînțelegere a copilului cu privire la regulile de bază din societate. În acest caz greșelile lui nu sunt intenționate. Dar „taxate” de colegi cu respingerea. Cazuri particulare sunt cele în care subiectul este un copil cu o problemă de sănătate mintală sau altă dizabilitate.

Moduri de a ajuta

Când copiii se confruntă îndelung cu respingerea, începe un ciclu vicios. Copiii respinși au tot mai puține oportunități de a exersa abilitățile sociale, în timp ce „popularii” sunt ocupați să-și lărgească cercul de prieteni. Cu toate acestea, pentru un copil respins este suficient unul sau doi prieteni pentru a-i oferi practica socială de care are nevoie. Părinții, profesorii și alți adulți din viața unui copil pot ajuta în astfel de situații.
1) Întrebați copilul ce s-a întâmplat și ascultați fără a-l judeca.
2) Cereți-i să-și identifice greșeala și ajutați-l să o facă. Adesea, copiii știu doar că și-au supărat colegii dar nu înțeleg cu ce.
3) Creați un scenariu imaginar, dar similar, în care copilul poate face alegerea corectă.
4) Oferiți-i copilului „teme sociale”, rugându-l să exerseze această nouă abilitate.

My title page contents