Cum stii ce personalitate are copilul tau?

Cum stii ce personalitate are copilul tau? Fiecare copil se naste cu anumite trasaturi fizice care stau la baza personalitatii sale si multi copii devin dificili din cauza ca „echipamentul“ lor nu functioneaza cum trebuie.

Pe masura ce lupta cu aceste dificultati, pot deveni agitati, iritabili, negativi sau interiorizati. DR. STANLEY I. GREENSPAN, autorul cartii Copilul care iti da de furca CINCI TIPURI DE COPII „DIFICILI“ (aparuta la editura TREI) va ofera un ghid sumar care sa va ajute sa identificati ce personalitate are copilul vostru si cum trebuie sa reactionati.

Retineti ca, in general, copiii dificili pot fi extrem de diferiti in ceea ce priveste dispozitia de zi cu zi si modul de a gandi.  Acum par maturi, respectuosi, empatici, dau dovada de compasiune. Iar ceva mai tarziu, in aceeasi zi, umbla in patru labe pe sub mese, se smiorcaie, se agata de tot ce le iese in cale, fac crize si se poarta ca niste mici tirani cu toata lumea. Asadar nu va multumiti sa va etichetati copilul in functie de un exemplu de comportament sau altul. Incercati sa gasiti niste tipare intr-un interval mai mare de timp. Si, mai presus de orice, nu va descurajati daca copilul nu pare sa faca progrese! Cu timpul, va face! Uneori este greu sa le observati.

Comportamentul Copiii care sunt hipersensibili au tendinta sa afiseze mai multe tipuri de comportament. Ceea ce il caracterizeaza in mod special pe un astfel de copil este faptul ca este temator si precaut.

In primele luni de viata, unui bebelus sensibil nu-i plac rutinele noi si este excesiv de dependent in situatiile noi. Isi limiteaza zona de explorare si nu pare sigur pe el. In primii ani de viata, acest copil poate fi marcat de temeri si ingrijorari excesive si da dovada de timiditate cand incearca sa-si faca prieteni sau interactioneaza cu adulti noi. Cand este mai mare, poate fi anxios sau panicat, cu frecvente schimbari de dispozitie. Poate fi predispus la depresie. In general, tinde sa fie inhibat, reactiv si orientat spre detalii. Este deseori coplesit de evenimente emotionale sau interpersonale.

Copilul hipersensibil este foarte perspicace. El simte fiecare nuanta si subtilitate a lumii lui si este foarte sensibil la sentimentele altor oameni; el ii poate „citi“ pe alti oameni prin expresiile lor faciale, prin limbajul trupului si tonalitatea vocii. Deoarece copiii sensibili sunt atat de atenti la lumea din jur, ei au tendinta sa se concentreze asupra detaliilor a ceea ce vad, aud si traiesc.

Constitutia fizica

Copiii extrem de sensibili pot reactiona exagerat la atingeri, zgomote puternice si lumini stralucitoare. Experientele vizuale, sonore, tactile si anumite mirosuri care le fac placere altor oameni pot fi coplesitoare, iritante si uneori de-a dreptul dureroase pentru ei.

Unii copii sensibili au probleme cand au de-a face cu concepte „spatiale“ (adica, au dificultati de procesare a informatiei in termenii spatiului din jurul lor). De pilda, se pot pierde usor. Nu sunt capabili sa calculeze distantele (cand mama iese din camera, de pilda, ei nu simt unde s-a dus — in camera alaturata sau in celalalt capat al tarii). Prin urmare, nu se simt in siguranta si pot intra in panica atunci cand parintii ii lasa in grija altora.

Pe langa problemele spatiale, copilul hipersensibil are dificultati cu planificarea motorie — adica, nu are aptitudinile necesare pentru a indeplini o serie de secvente motorii, precum sa-si incalte sosetele, sa loveasca mingea de fotbal sau sa scrie o propozitie. Asadar, daca copilul vostru este foarte capabil la nivel verbal, dar pare pierdut cand trebuie sa faca ceva ce implica o serie de comportamente sau miscari, fiti atenti pentru ca acea dificultate poate fi legata de o problema de planificare motorie. Poate fi foarte organizat cand actioneaza intr-o zona de competenta, dar poate parea dezorganizat cand actioneaza intr-o zona vulnerabila.

Copiii sensibili pot fi stimulati excesiv de fortele interioare, precum si de evenimentele exterioare. Isi traiesc foarte intens propriile emotii. Copilul se poate tranti pe jos plangand dezamagit, poate sari tipand de bucurie sau poate lovi peretii cu furie si tipa cat il tine gura. Aceasta sensibilitate emotionala se extinde si la nivel fizic. Se poate plange de dureri musculare, de dureri de stomac si de alte dureri interne. Pubertatea poate fi o perioada infricosatoare din cauza noilor senzatii.

Cum trebuie sa reactioneze parintii

Tiparele descrise aici pot fi fara voie intensificate de parinti sau educatori care raspund la comportamentul copilului printr-o atitudine ezitanta — de pilda, fiind prea indulgenti si prea protectori uneori, si alteori aspri si invazivi. Cea mai buna abordare pentru parinti si educatori este sa dea dovada de empatie; sa fie blanzi, dar fermi si sa stabileasca limite; sa-i incurajeze pe copii sa exploreze experiente noi.

×COPILUL INTERIORIZAT

Comportamentul Copilul interiorizat poate parea apatic, oboseste repede. In primele luni de viata, poate parea linistit, chiar deprimat si neinteresat sa exploreze oamenii si obiectele. Nu raspunde repede la atingeri, sunete sau alti stimuli. La varsta prescolara, poate sta pasiv, in loc sa-si exploreze lumea. Apreciaza rutina familiala mai mult decat alti copii. Cand este mai mare sau adolescent, poate parea apatic si dezinteresat de lume. Are o imaginatie bogata si o mare capacitate de a se descurca singur, ceea ce ii poate fi de folos la maturitate.

Constitutia fizica

Spre deosebire de copilul hipersensibil, copilul egocentric are nevoie de o multime de stimuli: mult zgomot pana sa reactioneze, atingeri viguroase inainte de a simti placere. Trantitul usii masinii sau zgomotul produs de motorul aspiratorului, fratii galagiosi — aceste zgomote nu-i atrag atentia atat de usor ca altor copii. Parintii unui copil cu un temperament interiorizat au constatat ca trebuie sa vorbeasca energic timp de douazeci sau chiar patruzeci de secunde pana ce acest copil sa observe. Parintii pot constata ca micutului ii plac luminile stralucitoare, zgomotele puternice, miscarea si viteza (leaganele, caruselele), deoarece nu este receptiv la activitatile mai domoale.

Copilului interiorizat pare sa-i placa sa-si asculte propriile ganduri si fantezii in loc sa dea atentie lumii exterioare. Din cauza faptului ca nu reactioneaza la stimulii exteriori, ii este mult mai usor sa se concentreze asupra vietii interioare si sa devina absorbit de sine.

Un tonus muscular redus si un echilibru si o putere de concentrare precare sunt cauzele pentru care acestui copil ii este mai greu sa mearga de-a busilea, sa impinga o jucarie, sa se intinda, sa sara si sa se catere. Are dificultati si in privinta planificarii motorii. Ii este mai greu sa deseneze, sa se incheie la sireturi sau sa treaca prin bucatarie fara sa se loveasca de toate mobilele.

Acest copil poate avea dificultati cu procesarea informatiei audiovizuale si cu limbajul expresiv (abilitatea de a-si exprima gandurile prin cuvinte). Poate vorbi mai tarziu decat alti copii, iar ulterior i se poate parea greu sa se exprime. Ii este greu sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a spune ce a facut, ce a simtit sau ce vrea.

Cum trebuie sa reactioneze parintii

Parintilor le-ar fi foarte usor sa neglijeze un astfel de copil interiorizat sau sa cedeze in fata lui. Un astfel de copil are nevoie ca parintii si educatorii sa-si dea toata silinta sa-i atraga interesul si sa-l determine sa se implice emotional. Daca oamenii apropiati vorbesc prea incet, nu se agita suficient in jurul lui, acest copil aproape ca nu-i observa. Parintii si celelalte persoane din viata unui astfel de copil trebuie sa fie energici, sa raspunda la semnele lui (oricat de slabe ar fi) pentru a-l ajuta sa fie mai prezent, sa interactioneze si sa exploreze lumea.

×COPILUL SFIDATOR

Comportamentul Copilul sfidator poate fi negativ, incapatanat, autoritar. Cel mai adesea face exact invers decat i se spune. Nu-i plac schimbarile si prefera repetitia sau schimbarile lente. Are tendinta sa fie compulsiv si perfectionist.

In primele luni de viata, poate fi agitat, dificil si se opune schimbarilor care intervin in rutina zilnica. in primii ani de viata, cand comportamentul negativ este comun tuturor micutilor, el poate fi mai furios, mai sfidator si mai incapatanat decat majoritatea copiilor de varsta lui. Acest copil, insa, poate fi uneori exuberant. Un copil sfidator mai mare sau un adult poate fi certaret si deseori se implica in lupte pentru putere. Pentru a evita situatiile dificile, poate folosi drept strategie sfidarea pasiva. Spre deosebire de persoana tematoare, precauta, el nu se pierde cu firea cand este coplesit, ci reactioneaza incercand sa-si controleze lumea cat mai indeaproape posibil. Daca este un tip moderat, perfectionismul si curajul acestui copil il pot ajuta in anii de scoala si in activitatea de mai tarziu.

Constitutia fizica

Copilul sfidator poate fi la fel de sensibil la atingeri, sunete, imagini si miscare precum copilul hipersensibil. Dar, spre deosebire de acesta, copilul sfidator are abilitati vizual-spatiale ceva mai bune. Adica, el poate organiza in minte ceea ce vede si aude mai bine decat alti copii. Isi foloseste din plin abilitatea de a nu se lasa coplesit de ceea ce traieste. Asta inseamna ca devine foarte autoritar, adica incearca sa-si impuna punctele de vedere.

Cum trebuie sa reactioneze parintii

Este tentant sa raspunzi unui copil sfidator devenind furios, dictatorial si aspru. Desi acest gen de reactie este de inteles in cazul comportamentului exasperant al copilului sfidator, el nu face decat sa intensifice proasta purtare a copilului. Atunci cand educatorii copilului reactioneaza cu calm, dand dovada de empatie si intelegere, treptat comportamentul copilului se schimba (ceea ce inseamna ca dispar si confruntarile pentru putere) si devine mai flexibil.

×COPILUL NEATENT

Comportamentul Copilului neatent ii este greu sa stea locului, sa fie atent la ceva. Fara stare, gata tot timpul sa plece dintr-un loc intr-altul, sa se mute de la o jucarie la alta, de la o activitate la alta, acest copil este deseori diagnosticat in mod eronat ca avand „tulburare cu deficit de atentie“. Acest copil pare distrat si ca nu este interesat de conversatie. Este foarte greu sa ai o conversatie cu un astfel de copil pentru ca trece de la un subiect la altul.

Exista diferite motive somatice care explica de ce copiii nu pot fi atenti. Fiecare dintre aceste tipare fizice subiacente constituie o provocare pentru atentia unui copil.

Unora dintre copii le este greu sa fie atenti din cauza modului in care proceseaza ceea ce vad sau aud, altora din cauza modului in care isi misca sau folosesc corpul, iar altora din cauza felului in care corpul lor reactioneaza la lume. Atat copiilor hiporeactivi, cat si celor hiperreactivi la senzatii le este greu sa sa concentreze. De pilda, copiii care reactioneaza mai putin la stimulii vizuali au nevoie de imagini vii, atragatoare, care sa le capteze atentia, caci altminteri continua sa fie absorbiti de propriile ganduri.

Cum trebuie sa reactioneze parintii

Cand copiii nu sunt atenti la nimic, parintii se concentreaza uneori pe aceasta caracteristica enervanta. In loc sa ajute copilul sa gaseasca niste strategii care sa compenseze aceasta dificultate, ei trateaza cu severitate copilul, spunandu-i ce sa faca si ce nu si evita discutiile. O abordare mai adecvata ar fi sa-i recomande copilului sa-si analizeze comportamentul pentru a putea gasi modalitati de a se concentra asupra unui subiect. Parintii si educatorii pot ajuta copiii cu dificultati de procesare a informatiei incurajandu-i sa-si foloseasca acele calitati care pot compensa acest lucru. Odata ce invata sa se concentreze, celelalte aptitudini si abilitati ale copilului neatent incep sa se regleze mai bine.

×COPILUL ACTIV/AGRESIV

Comportamentul Copilul activ/agresiv este foarte impulsiv si gata sa reactioneze fizic la multe situatii. Este in miscare mai tot timpul, este un om de actiune, nu un ganditor. Se arunca cu capul inainte in experientele noi — intai face, apoi vede ce a iesit. La scoala, poate fi agitatorul clasei. Pe acest copil il nemultumesc multe lucruri si se infurie usor, iar apoi explodeaza : loveste, impinge, ciupeste, pentru a obtine ce doreste sau ca sa-si exprime furia. in cel mai bun caz, poate fi entuziast si creativ.

Constitutia fizica

Un copil extrem de agresiv are de obicei un control motor redus (care poate fi interpretat de parinti si altii drept agresivitate). Poate fi mai putin sensibil la atingeri (precum si la dureri), iar din aceasta cauza are nevoie de experiente tactile si contact fizic. Pentru ca nu este sensibil la sunete, ii plac zgomotele puternice. Uneori are probleme cu planificarea motorie.

Cum trebuie sa reactioneze parintii

Parintii si educatorii intensifica uneori tiparele comportamentale ale acestui copil fiind cand prea ingaduitori, cand prea severi si furiosi. (Deseori tatal instaureaza ordinea si disciplina, in timp ce mama este permisiva — dar copilul percepe abordarile lor diferite ca ezitare, indecizie.) Cu cat un astfel de copil are parte de mai putina afectiune si educatie, cu atat devine mai agresiv si se va confrunta cu mai multe dificultati. Parintii care impun o disciplina si limite ferme, dar ofera copilului in acelasi timp afectiunea de care are nevoie pot incuraja astfel calitatile acestui copil. Ei trebuie sa-l incurajeze in acelasi timp sa-si foloseasca imaginatia pentru a-l ajuta sa invete sa-si exprime sentimentele la nivel verbal si sa-si foloseasca ideile pentru a obtine ce vrea, in loc sa recurga la violenta. Parintii si educatorii trebuie sa-i asigure o relatie plina de afectiune, de incredere si sa incerce sa-i inculce autoobservarea si comunicarea receptiva. Odata ce acest copil invata sa reflecteze si sa isi impuna anumite restrictii, energia si charisma lui pot deveni calitati importante.

Retineti ca multi copii nu se vor incadra perfect intr-una sau alta din aceste categorii. Copilul vostru poate fi o combinatie intre doua sau mai multe dintre aceste caracteristici sau poate, de fapt, afisa diferite trasaturi in etape diferite. Empatia si capacitatea de a asculta cu rabdare va vor ajuta sa creionati un profil al personalitatii copilului vostru si sa invatati cum sa reactionati mai adecvat la problemele lui, scotand la iveala calitatile sale.