Disposofobia: între obsesia de a păstra și sindromul acumulatorului

Disposofobia: între obsesia de a păstra și sindromul acumulatorului. Disposofobia este dificultatea de a elimina ceea ce nu este necesar. O tendință care, în anumite cazuri, poate căpăta dimensiuni patologice. Și nu se limitează doar la obiecte – uneori se reflectă și în relații.

Te regăsești printre cei care nu reușesc să se despartă de haine nepurtate de ani de zile, de pliante adunate în vacanțe sau de decupaje din ziare? Poate chiar de aparate vechi și nefuncționale, păstrate în speranța vagă că „vor fi utile” cândva? Dacă da, nu ești singura persoană: faci parte din comunitatea celor care se confruntă cu disposofobia, cunoscută și ca sindromul acumulatorului compulsiv.

Ce este disposofobia și ce presupune?

Din punct de vedere medical, incapacitatea de a renunța la obiecte inutile – fie că sunt înghesuite în casă, depozitate în cutii sau ascunse în pivniță – poate evolua într-o tulburare patologică. Specialiștii Federației Naționale a Ordinelor Medicilor, Chirurgilor și Stomatologilor, prin platforma „Doctor, dar este adevărat că…?”, explică faptul că disposofobia (cunoscută și ca hoarding disorder, din englezescul „hoarding” – acumulare) se manifestă printr-o dificultate persistentă de a elimina bunurile personale.

Persoanele afectate ajung să păstreze în locuință numeroase obiecte, chiar dacă sunt deteriorate sau complet inutile, deoarece simpla idee de a se despărți de ele le provoacă un disconfort intens.

Disposofobie: tulburare psihologică sau simplă trăsătură de caracter?

Faptul că DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale) include disposofobia nu înseamnă automat că orice persoană care acumulează obiecte suferă de o tulburare psihologică. Un indiciu în acest sens este chiar popularitatea fenomenului, devenit subiect al reality show-ului american Hoarding: Buried Alive.

Totul depinde de intensitatea manifestării. „Tulburarea de acumulare, așa cum este descrisă de DSM-5, reprezintă o afecțiune reală”, explică psihanalista Alessandra Iamundo De Cumis. „Există însă și forme de acumulare care nu sunt patologice, ci țin mai degrabă de trăsăturile de caracter.”

Acumulatorii în serie: trăsături și profil

Este dificil să conturezi un portret unic pentru toți acumulatorii compulsivi, însă există câteva caracteristici comune. De regulă, sunt persoane aflate la vârsta mijlocie, care au trecut prin pierderi importante și, ca urmare, au dezvoltat o atașare emoțională puternică față de obiecte. Simplul gând de a arunca ceva poate deveni paralizant, explică specialiștii Iamundo și De Cumis.

O altă trăsătură frecvent întâlnită este dificultatea de a organiza spațiile. Ceea ce generează adesea sentimente de rușine și conduce la o izolare socială tot mai accentuată.

Cum să recunoști tulburarea de acumulare compulsivă?

Pentru a diferenția simpla dorință de a păstra amintiri de o tulburare reală, este important să observăm impactul asupra vieții de zi cu zi. „Dacă activitățile cotidiene și calitatea vieții nu sunt afectate, nu există motive de îngrijorare”, subliniază psihanalistul.

Tulburarea de acumulare compulsivă se manifestă atunci când dificultatea de a renunța la obiecte inutile sau deteriorate blochează ordinea și organizarea spațiului. Această incapacitate nu ține de gen – atât bărbații, cât și femeile pot resimți aceeași problemă. În esență, „arta” de a scăpa de lucrurile care nu mai sunt necesare este cea care permite o reorganizare sănătoasă a spațiului fizic și mental.

De ce persoanele cu disposofobie nu reușesc să facă ordine

Chiar dacă filosofia lui Marie Kondo (The Life-Changing Magic of Tidying Up) sau minimalismul promovat de Greg McKeown (Essentialism: The Disciplined Pursuit of Less) inspiră milioane de oameni să trăiască cu mai puțin, pentru acumulatorii compulsivi desprinderea de obiecte rămâne aproape imposibilă. Și nu este vorba doar de o lipsă de organizare.

„Rădăcinile sunt mult mai profunde”, explică psihanalista Alessandra Iamundo De Cumis. „Pentru aceste persoane, obiectele devin o extensie a sinelui. De aceea, simpla idee de a le arunca provoacă anxietate și teamă.”

Acumularea emoțională: când rămâi prins în relații toxice

Disposofobia nu se limitează doar la obiecte materiale. Există și o formă de acumulare afectivă, manifestată prin dificultatea de a te desprinde de persoane care nu aduc bunăstare, menținând relații negative sau chiar toxice.

„Este o formă destul de răspândită”, explică psihanalistul. „La fel ca în cazul obiectelor, mulți oameni se confruntă cu dificultatea de a renunța la legături emoționale disfuncționale. Mecanismul este similar cu cel care ne determină să păstrăm lucruri inutile.”

Fenomenul este cu atât mai vizibil la vârstnici, unde atașamentul față de relații, chiar și nesănătoase, devine mai puternic.

Disposofobia la vârstnici: riscuri pentru sănătate și siguranță

Consecințele acumulării compulsive pot fi extrem de serioase, mai ales la persoanele în vârstă. „Cele mai evidente efecte sunt deteriorarea calității vieții atât pentru cei afectați, cât și pentru cei care locuiesc împreună cu ei”, explică specialiștii Federației Medicilor.

Disposofobia este asociată nu doar cu dificultăți sociale sau profesionale, ci și cu riscuri majore pentru sănătate și siguranță:

• Accidente domestice – căderi și răniri cauzate de spațiile aglomerate.
• Probleme de igienă – contaminare alimentară și infestări cu insecte sau rozătoare.
• Pericole de incendiu – neglijența și dezordinea pot provoca daune grave locuinței.
• Impact asupra nutriției și igienei personale. Dezordinea din bucătărie și baie limitează accesul la o alimentație corectă și la îngrijirea zilnică.

Aceste efecte sunt deosebit de vizibile la vârstnici, unde acumularea devine nu doar o problemă psihologică, ci și un factor de risc pentru sănătatea fizică și siguranța de zi cu zi.

Tulburare de colecționare vs. acumulare compulsivă

Colecționarea și disposofobia nu trebuie confundate. Colecționarul adună obiecte cu grijă, plăcere și intenție estetică, transformând pasiunea într-o formă de gust personal. Acumulatorul compulsiv, în schimb, păstrează lucruri inutile sau de valoare îndoielnică. Iar incapacitatea de a renunța la ele generează disconfort, afectează calitatea vieții și se asociază frecvent cu stări emoționale depresive.

Sursa articolului: „Cos’è la disposofobia, la sindrome degli accumulatori seriali” – Donna Moderna.