Fobia poate fi definită și ca apariția unei frici nedorite în ceea ce privește o situație, un accident sau anumite obiecte. Frica este o emoție importantă a sistemului nostru de auto protecție. Aceasta se manifestă în procesul de creștere și dezvoltare încă de la cele mai fragede vârste. Când frica este intensă și se manifestă în raport cu un obiect sau cu o situație care, de fapt nu reprezintă un pericol real, avem un motiv serios de îngrijorare. În acest caz este vorba despre o fobie. În copilărie, multe temeri sunt naturale și se dezvoltă în funcție de vârsta copilului.
De exemplu, mulți copii se tem de întuneric și adorm doar cu o lumină de veghe în cameră. Totuși, asta nu înseamnă ca au o fobie. Multe dintre temeri dispar pe măsură ce copiii cresc sau după ce înțeleg mai bine ce se întâmplă cu adevărat într-o situație. Fobiile sunt un tip de tulburare de anxietate. Copiii care suferă de una sau mai multe fobii sunt în permanență îngrijorați. Cele mai frecvente fobii includ teama de înălțimi, interacțiune publică, sânge, insecte sau animale.
Frici extrem de frecvente la copii, dar considerate normale:
- 0 – 2 ani: frica de zgomote puternice, persoane străine, separare de părinți, obiecte de mari dimensiuni;
- 3 – 6 ani: frica de lucruri imaginare, cum ar fi fantome, monștri, frica de a dormi singur, zgomote ciudate, întuneric;
- 7 – 16 ani: temeri mai realiste, cum ar fi boala, performantele școlare, moarte, dezastre naturale.
Tipuri de fobii
Fobiile sunt comune atât copiilor cât și adulților. Unele fobii apar în mod spontan în timpul copilăriei, în timp ce copilul se dezvoltă, în timp ce altele persistă. Fobii importante care afectează copiii sunt:
- Agorafobia: În această stare copilul se simte neliniștit când intră într-un spațiu deschis;
- Tulburarea de panică: o apariție bruscă de frică sau nervozitate care duce la o creștere rapidă a bătăilor inimii;
- Fobii – Specificații: Circumstanțele în care copilul se teme de anumite obiecte sau locuri;
- Anxietatea de separare: Cazul în care copiii se tem de separare de cei dragi (tata, mama, frații, sau bona);
- Mutism selectiv: În această stare, copilul este nervos sau îi este frică să vorbească în fața unei întâlniri publice, cum ar fi un eveniment cultural sau o competiție;
- Tulburarea de anxietate socială: În această tulburare, copiii sunt comparați cu alți copii și ajung la concluzia că ei sunt mai puțin demni sau chiar inutili. Devin extrem de timizi și în imposibilitatea de a interacționa cu alte persoane din afara casei lor.
Cauzele fobiei la copii
Conform cercetărilor, cauzele fobiei se regăsesc în diferite elemente, cum ar fi factorii biologici, familiali și de mediu.
- Cauze biologice: Chimicalele au numit jocul neurotransmițătorilor un rol vital în transmiterea mesajelor către și din creier și în gestionarea sentimentelor unei persoane. Când sunt afectate nivelurile neurotransmițătorilor importanți, cum ar fi dopamina și serotonina, ele pot deveni o cauză a anxietății.
- Familia și factorii genetici: Copilul are tendința de a moșteni o predispoziție genetică: să se teamă de ceva, precum unul dintre părinții săi. Copiii sunt influențați de oamenii din jurul lor. De exemplu, dacă părintele unui copil are o teamă de gândaci, atunci există o mare posibilitate să dezvolte și copilul o astfel de teamă.
- Factori de mediu: factorii de mediu pot declanșa dezvoltarea fobiilor la copii, cum ar fi un eveniment traumatic. Pentru copii, ar putea fi o situație comună, cum ar fi mersul la școală după o vacanță lungă, care are ca rezultat o anxietate sporită.
La copii, diagnosticul de tulburare de anxietate sau fobia este urmat de un examen medical și psihiatric complet. Poate fi destul de dificil să se diagnosticheze aceste circumstanțe. Părinții au responsabilitatea de a identifica sentimente excesive sau constante de anxietate la copiii lor, în primele etape. Trebuie să dirijeze întregul proces chiar ei înșiși, sau să caute orientare profesională în cazul în care copilul nu răspunde în mod corespunzător. Diagnosticul precoce și tratamentul pot ajuta copilul să se redreseze complet și să evite alte probleme psihologice ca adult.
