Toți părinții considerăm că superlativele s-au născut odată cu micuții noștri. Cei mai frumoși, cei mai cuminți, cei mai isteți. Singura problemă e că lauda exagerată a copilului poate fi dăunătoare.
Desigur, nimeni nu spune că lauda n-ar avea și părțile ei bune. Ba chiar are efecte pozitive asupra copiilor. Un copil lăudat este un copil mai motivat și cu o atitudine pozitivă față de provocări. Reglajul fin trebuie să aibă în vedere felul în care o facem și frecvența cu care o facem. Dusă la extrem, lauda exagerată a copilului poate fi dăunătoare.
Cu sinceritate și măsură
În primul rând, lauda copilului e musai să fie sinceră. Și meritată, bineînțeles. Este binevenită atunci când ea promovează autonomia, încurajează performanțele și sporește competențele. Cu un amendament: să nu se bazeze pe standarde, așteptări sau comparații sociale. Da, competitivitatea în zilele noastre este o realitate pe care suntem nevoiți să o recunoaștem. Există și nu poate fi ignorată. Nu faptul că este lăudat copilul e problema, ci faptul că – mai voalat sau direct – micuțul este suprasolicitat. Că laudele îl fac să se simtă obligat, constrâns. Iar dacă evoluția și performanțele nu sunt cele pe care părinții le așteaptă, în lipsa laudelor copilul va înțelege fie că realizările lui nu sunt destul de mari, fie că nu este el bun de nimic. Ceea ce duce la prăbușirea încrederii de sine.
Lauda exagerată a copilului poate fi dăunătoare
Cât de toxică este lauda exagerată? Foarte. Să analizăm mai întâi deserviciile pe care le aduce stimei de sine. În primul rând că a-l copleși pe copil cu laude nu reprezintă o încurajare a stimei de sine. Activarea acesteia are loc atunci când copilul însuși realizează, în mod real, că este valoros. Nu îi folosesc la nimic manifestările exagerate, crede-mă! Nici acum, nici mai târziu. Mai cu seamă mai târziu… În loc să te extaziezi în fața desenului piciului tău, spunând: ” Pfii, cât de talentat ești! Deja pot spune că ești un mare pictor! N-am văzut ceva mai frumos!”, alege moderația. Îi poți spune că apreciezi cât de mult a muncit la acel desen, că a combinat foarte frumos culorile sau că are multă imaginație. Laudă sincer ce e de lăudat. Dar nu exagera. Altfel, copilul va crede că, într-adevăr, este un geniu al picturii. Iar într-un alt context, realitatea să-i contrazică această convingere. Ceea ce îl va afecta.
Trezirea la realitate, doare
Oricât de inofensivă ți-ar părea lauda exagerată, află că pe termen lung are efecte foarte neplăcute. Ia să ne gândim puțin. Un copil poleit cu laude se va aștepta ca tot ce întâlnește în viață să fie ușor. Iar noi știm că nu e chiar așa. Ei bine, în siguranța pe care i-am construit-o copilului lăudându-l exagerat, am creeat practic breșa prin care provocările și realitatea îl vor lua prin surprindere. Și îl vor găsi nepregătit. Și îl vor destabiliza.Vrei asta pentru el?!
Construcțiile false îi fac pe cei mici să creadă că, pentru a fi acceptați, trebuie să fie extraordinari. Atunci când vor constata că nu sunt extraordinari și că laudele au fost nerealiste, devin nesiguri. Atât de nesiguri încât nu vor avea curajul de a încerca ceva, de teama eșecului. În asemenea situații se poate instala un sentiment de inadaptabilitate și un soi de retragere în carapacea proprie. Interesul pentru diferite activități și provocări scade considerabil, și însăși viața este percepută ca fiind o mare dezamăgire. Confruntarea dintre ceea ce era în imaginația copilului și realitate poate fi mult prea dură și cu urmări mult prea dureroase.
