Mâncatul emoțional în copilărie poate fi ținut sub control

Există o mulțime de motive pentru care oamenii mănâncă fără să le fie foame. Ceea ce este profund dăunător. Cât pentru mâncatul emoțional în copilărie, de vină nu sunt genele ci mediul de acasă.

 

Da, și copiii au tendința de a mânca mai mult sau mai puțin atunci când sunt supărați sau stresați. În cadrul unui studiu interesant, a fost analizat comportamentul alimentar a peste 300 de copii. Jumătate dintre ei avea părinți obezi, iar jumătate aveau părinți cu o greutate normală. Motivul pentru care s-au format aceste două grupe a fost tocmai acela de a stabili dacă mâncatul emoțional în copilărie are neapărat legătură cu genetica. Ei bine, cercetătorii au stabilit că mâncatul emoțional avea mai degrabă legătură cu factorii de mediu decât cu predispoziția la obezitate transmisă de părinți.

Mâncatul emoțional în copilărie

Stresul și emoțiile negative – chiar și plictiseala – pot avea un efect diferit asupra apetitului. În vreme ce unii își doresc gustarea preferată, alții își pierd dorința de a mânca atunci când sunt triști sau stresați. Tendința de a mânca mai mult ca răspuns la emoțiile negative este un important factor de risc în dezvoltarea obezității și a tulburărilor de alimentație, cum ar fi anorexia. Dacă în cazul adulților a ceda impulsului de a mânca ține doar de autocontrol, în cazul copiilor adulții pot interveni pentru a nu permite mâncatul emoțional. O dată ce a fost observată la copil această tendință, întreaga familie va trebui să colaboreze pentru a o reduce. Sunt practic niște reguli care, urmate întocmai, pot face diferența.

Păstrați alimentele într-o zonă desemnată

Câtă vreme peste tot prin casă copilul va găsi fie un bol cu bomboane, fie o cutie cu fursecuri sau cine știe ce alte așa-zise gustări, va fi tentat să mănânce. Din diverse motive. Că este trist, nervos sau plictisit. Renunță la acest obicei de a-i lăsa laîndemână fel de fel de nimicuri de ronțăit. Alimentele se depozitează numai în spațiul destinat lor, respectiv bucătăria. În acest fel, bucătăria devine o zonă clar definită pentru hrănire, și va fi asociată cu mesele. La ore fixe, de preferință.

Nu folosiți alimentele ca recompense

Este strict interzisă asocierea dintre alimente și recompensă! În acest fel copilul va dezvolta un sistem în care va funcționa și pentru restul vieții sale. Mâncarea nu este nici alinare, nici pedeapsă, nici compensare și nici recompensare. Este doar hrană, combustibil pentru organism și atât. Dacă piciul va învăța că un lucru bun este răsplătit cu o ciocolată – de exemplu – va asocia în permanență reușita cu o recompensă de acest gen.

Limitați timpul petrecut la televizor

Nu există nicio îndoială cu privire la relația directă dintre televizor și supraalimentație. Cele două lucruri merg împreună, ca untul cu dulceața. Și nu este vorba numai de obiceiul compulsiv de a mânca în fața televizorului în timp ce copilul urmărește un program. Mai este un aspect care nu e luat în seamă așa cum ar merita: reclamele. Un bombardament de reclame care promovează preponderent deserturi și băuturi dulci, îl vor îndrepta inevitabil pe copil în direcția mâncatului emoțional. Lui i se va face poftă. Poftă de prăjitura din reclamă, de ciocolata, chipsurile sau budinca de pe ecran. Alimente de altfel nesănătoase. Apropo, ați văzut vreo reclama la broccoli sau mere?!

Distrageți-i atenția de la mâncare

Ați observat deja că mănâncă adesea fără să-i fie foame. E bine că ați observat. Ori de câte ori are tendința să se refugieze în consumul unui aliment, interveniți și deturnați-l de la aceasta. Dați-i o sarcină casnică, invitați-l la joacă sau la o activitate care îi face plăcere, ieșiți din casă. Sunt o mulțime de variante care pot fi puse în aplicare.

Nu puneți copilul la regim strict

Un consum constant de mâncare pe fond emoțional duce în timp, categoric, la îngrășare. Ceea ce îi poate determina pe părinți, la un moment dat, să ia măsuri în privința greutății copilului. Aceasta este o bătălie a voinței între cele două „tabere”. Una contraproductivă, al cărei efect este cel mai probabil să fie invers intenției. Decât să supuneți copilul unei diete – deci multor restricții – mai degrabă încurajați un comportament alimentar sănătos. Cereți și ajutorul unui psiholog, pentru că e mai important să tratați cauza decât efectul.

My title page contents