Sunt părinții oglindă pentru copii? De multe ori auzi părinți care se plâng de copiii lor. Ba chiar apelează la un psiholog care să le evalueze copilul și comportamentul acestuia. Dar oare chiar sunt copiii sau toți copiii problematici? Psihologii sunt de altă părere. Părinții sunt, de cele mai multe ori, cei care creează probleme sau care au așteptări nerealiste, mai ales fără să le acorde copiilor atenție și iubire. Iar copilul este cel ce scoate la iveală problemele acestora: problemele dintre părinți, relațiile copil-părinte, contradicțiile și conflictele.
Părinții oglindă pentru copii. Iată câteva exemple de părinți care nu se comportă chiar conform cu rolul pe care-l au:
Părinții generoși
Sunt acei părinți care pun mare preț pe lucrurile materiale, care nu trebuie să-i lipsească copilului. Pentru ei, „a iubi” poate fi egal cu „a cumpăra”. Nu-i oferă atenție copilului sau iubire, afecțiune, dar îi oferă orice lucru material și-l dorește acesta. Aceasta pentru a-l ține ocupat cât timp ei vor să-și trăiască liniștiți viața. Chiar și educația e din cea mai bună.
Părinţii „obosiţi”
Atâtea griji își fac părinții de acest gen, încât nu doar că asimilează toate informațiile despre creșterea copilului, părerile tuturor din jur, dar le fac înainte să se nască copilul. Iar când acesta vine, în sfârșit pe lume, ei sunt deja obosiți, plictisiți și încep să-l streseze și pe copil. Ei încep să-i interzică copilului să se joace, pentru că se murdărește, să alerge, pentru că o să cadă și orice încercare a copilului de a testa și învăța ceva nou, este oprită din start. Iar copilul, atunci când simte că nu primește atenția cuvenită din partea părintelui, face special ceva care să-l supere pe acesta. Măcar așa e sigur că va fi în atenția acestuia. Deși nu în cel mai plăcut mod.
Părinții anxioși
Sunt genul de părinți care văd răul înaintea oricărui bine. Se gândesc din prima că nu trebuie să meargă copilul în excursie, pentru că ar putea răci sau s-ar putea lovi. Tot ei își fac cele mai mari griji, ba chiar o teamă principală, că al lor copil nu se va descurca într-o anumită situație. Și uite așa, îl însoțesc peste tot. Îi cară ghiozdanul chiar și când copilul e mai mare decât părintele, să nu cumva să-i fie rău copilului. Se cazează în tabără în același loc cu copilul și îl controlează în cameră de câteva ori pe zi. Și multe altele.
Părinţii perfecționiști
Cel mai bun, cea mai bună grădiniță, școală. Cele mai bune cursuri. Totul trebuie să fie „cel mai cel” pentru copilul lor. Ba chiar profesorii cei mai buni. Aduși acasă pentru studii suplimentare.
Părinţii „rataţi”
Părinții neîmpliniți pot fi o sursă mare de stres asupra copiilor. Tot ceea ce ei nu au dus la capăt sau nici nu au început, dar și-au dorit foarte mult, trebuie să facă copilul lor. Să facă și sport de performanță, să cânte perfect și la un instrument, să picteze, să vorbească limbi străine.Totul trebuie, pentru că „noi nu au avut ocazia, dar facem sacrificii pentru copilul nostru”. De parcă el le-a cerut să-l streseze și să-l încarce cu sarcini mai multe decât poate duce.
Părinții „manipulatori”
Acei părinți care se folosesc de propriul copil pentru a rezolva niște probleme de familie, pentru a-i influența pe ceilalți. Când orgoliul acestor părinți depășește orice limite, copilul este arma perfectă pentru a rezolva ceva ce părintele nu ar recunoaște nici în ruptul capului că, de fapt, pentru el este.
Și având aceste exemple de părinți, mai putem spune că avem de-a face cu un copil dificil, care nu ascultă? Care nu se comportă cum trebuie, când vrea părintele? Sunt părinții oglindă pentru copii?
