TSI – Tulburări specifice de învățare: care sunt acestea?

TSI – Tulburări specifice de învățare: care sunt acestea? TSI este acronimul folosit pentru tulburări specifice de învățare. Tulburările de învățare sunt dificultăți pe care copiii le pot întâmpina la școală, la citire, numerație sau scriere. Este adevărat, aceste tulburări complică viața copiilor și a ta ca părinte. În realitate însă cunoașterea lor și intervenția promptă este esențială pentru a învinge frica și pentru a ajuta copiii în cel mai bun mod posibil. 

Hai să aflăm ce sunt tulburările specifice de învățare!

TSI – Tulburări specifice de învățare – iată care sunt:

Dislexie

Aproximativ 250 de mii de copii români au tulburări de învățare, iar cea mai comună dintre acestea este dislexia. Această tulburare constă în dificultatea arătată de copil în recunoașterea și înțelegerea semnelor asociate cu vorbirea. Elevul prezintă o dezvoltare normală în multe privințe, dar nu este capabil să învețe să citească și să scrie suficient de repede în raport cu etapa de școlarizare în care se află. Adesea există impresia că școlarul învață să citească de fiecare dată, ca și cum nu ar fi făcut-o niciodată.

Dislexicul poate dubla literele, le poate vedea cu susul în jos, în afara contextului sau poate repeta prima silabă a cuvântului pe care îl citește. Adesea, această tulburare este însoțită de alte manifestări, cum ar fi disgrafia sau discalculia.

Cu toate acestea, dislexicul este un copil activ, plin de viață și inteligent. De multe ori, tulburarea lui este etichetată în mod eronat ca apatie și dezinteres față de disciplinele școlare. În realitate, dislexicul are pur și simplu un creier care funcționează diferit de celelalte. Dislexia nu este o dizabilitate intelectuală și adesea coexistă cu alte tulburări cum ar fi hiperactivitatea sau deficitul de atenție. Cauzele care cauzează debutul dislexiei nu sunt încă foarte clare. Literatura științifică consideră că este rezultatul unei întrepătrunderi complexe a componente genetice și de mediu.

Discalculia

Discalculia este o tulburare de învățare legată de sistem de numere și calcul. Copilul prezintă dificultăți considerabile atât în cunoașterea numerică, cât și în raționamentul matematic. Chiar și în acest caz vorbim despre băieți plini de viață și inteligenți. Aceștia prezintă însă o lentoare în efectuarea operațiunilor și rezolvarea problemelor, cu rezultate semnificativ mai mic decât nivelul lor de școlarizare.

Discalculia poate afecta pe oricine, dar de cele mai multe ori este semnalată la copii, începând cu vârsta de șase ani și până la vârsta de nouă ani. Deși este o tulburare neobișnuită, totuși, discalculia este destul de răspândită, afectând undeva între 3% și 8% din populația planetei.

Disortografie

Disortograficul nu este capabil să reproducă sunetele care alcătuiesc cuvinte în simboluri grafice. Copilul care prezintă această dificultate face erori fonologice precise. Poate inversa literele, de exemplu, le poate omite sau poate înlocui literele care sunt similare vizual. Exemplele cele mai întâlnite: sunt schimbarea lui B cu D sau S cu Z.

De asemenea, în acest caz vorbim despre copii apți de muncă din punctul de vedere intelectual. Această tulburare poate apărea împreună cu deficitul de atenție și hiperactivitatea sau depind de dificultăți specifice ale probleme de limbaj, auz și vizuale. Cazurile de disortografie, pe de altă parte, sunt declanșate de anxietatea copilului și de contextul socioafectiv în care trăiește acesta.

Disgrafie

Copilul disgrafic are dificultăți în reproducerea semnelor numerice și alfabetice. Totodată, poate manifesta o anumită lentoare în scris. Acesta nu poate organiza forme și semne, scrie prost și prezintă adesea crampe și dureri musculare atunci când folosește stiloul. Printre tulburările de învățare, disgrafia este cea care poate deveni evidentă mai târziu. În general, în jurul vârstei de 8 ani, moment în care copilul începe să-și personalizeze modul de scriere. Este foarte important ca intervenția să aibă loc în timp util. Pe lângă faptul că rezolvă problema, evită sentimentul neplăcut de a se simți diferit și mai puțin capabil decât colegii săi de clasă.