COPILUL SE BÂLBÂIE. CE E DE FĂCUT?

Copilul se bâlbâie și asta îi poate crea un mare stres. Bâlbâiala este o problemă de vorbire care afectează mulți copii mici, în special pe cei cu vârste între doi și patru ani. Dacă și tu crezi că ai un copil care se bâlbâie, nu ezita să consulți un specialist.

 

Bâlbâiala la copii este o problemă de vorbire, un stres pentru aceștia pentru că nu reușesc să vorbească fără probleme. Copiii care se bâlbâie, cel mai adesea o fac la începutul propozițiilor, dar bâlbâiala se poate manifesta și în întreaga propoziție. Fluxul normal de vorbire este întrerupt. Comunicarea copilului cu un alt copil poate fi dificilă.

Copiii ar putea face și lucruri nonverbale când se bâlbâie. De exemplu, ei ar putea să clipească, să-și facă griji, să aibă diverse expresii faciale sau să-și strângă pumnii.

Copilul se bâlbâie. Există trei tipuri diferite de bâlbâială

Repetarea sunetelor

Atunci când copilul repetă un sunet, o parte a unui cuvânt sau frază. De exemplu:

  • – Aa și eu vreau asta;
  • – Și și eu vreau asta;
  • – Și eu și eu și eu vreau asta.

Prelungiri de sunet

Atunci când prelungește un sunet – de exemplu, „Aaaaaaaaaaa și eu vreau asta”.

Blocarea sunetului

Atunci când un copil încearcă să vorbească și nu se aude niciun sunet.

 

Cauzele bâlbâielii la copii

S-ar putea să fie pentru că există o eroare sau întârziere în mesajul pe care creierul unui copil îl trimite mușchilor gurii, când are nevoie să vorbească. Această eroare sau întârziere îngreunează copilul să-și coordoneze mușchii gurii atunci când vorbește, ceea ce duce la bâlbâială.

Bâlbâiala are rădăcini în familie. Acest lucru înseamnă că un copil are mai multe șanse să se bâlbâie dacă alți membrii din familia lui se confruntă cu acest disconfort. Dar acest lucru nu înseamnă că, obligatoriu, un copil care are un istoric familial de balbism, va fi cu siguranță bâlbâit.

Bâlbâiala nu este cauzată de anxietate sau stres. Dar bâlbâiala poate provoca stres, în special pentru adolescenți. Unui adolescent îi e teamă să se bâlbâie în fața cuiva. Un copil care se bâlbâie nu poate fi controlat sau ajutat.

Factori de risc

Copilul are mai multe șanse să se bâlbâie dacă are:

  • Un istoric familial de balbism;
  • Se bâlbâie de 6 luni sau mai mult timp;
  • Alte tulburări de vorbire sau limbaj;
  • Emoții puternice cu privire la balbism sau la membrii familiei cu temeri sau preocupări.

Când începe bâlbâiala la copii

Bâlbâiala la copii, de multe ori începe în anii preșcolari, de multe ori în intervalul de vârstă 2-4 ani. Acesta este momentul în care copiii încep să combine cuvintele și să facă propoziții mai lungi. Bâlbâila poate începe brusc – de exemplu, un copil s-ar putea trezi într-o zi cu probleme. Se poate manifesta de-a lungul timpului.

Bâlbâiala la copii. Efectele bâlbâielii

Dacă copilul tău se bâlbâie, el ar putea simți frustrat sau jenat din cauza modului în care alți copii reacționează la modul în care vorbește. Copilul tău ar putea chiar să evite să vorbească sau să schimbe ceea ce vrea să spună. Dar bâlbâiala nu afectează, de fapt, dezvoltarea preșcolarilor. Preșcolarii care se bâlbâie pot avea aceleași abilități sociale ca și copiii fără balbism.

Dar dacă bâlbâitul continuă în școala primară, poate deveni o problemă. Copiii din școala primară care se bâlbâie sunt mai puțin susceptibili de a fi considerați lideri de către colegii lor. Copiii din școala primară ar putea să nu se poată implica în discuții în sala de clasă și sunt, de asemenea, mult mai susceptibili de a fi hărțuiți în comparație cu copiii care nu se bâlbâie.

Adolescenții care se bâlbâie pot dezvolta anxietate din cauza problemei lor. S-ar putea să aibă stima de sine mai mică sau să găsească unele situații provocatoare – de exemplu, vorbirea în public sau începerea unei relații intime.

Copilul se bâlbâie. Simptome

Dezvoltarea fiecărui copil este diferită. Dacă simptomele durează de la 3 până la 6 luni, acesta poate avea bâlbâială de dezvoltare. Simptomele pot varia în timpul zilei și în situații diferite.

Simptomele copilului pot include:

  • Repetarea sunetelor, a silabelor sau a cuvintelor;
  • Prelungirea sunetelor;
  • Folosind interjecții precum „um”;
  • Vorbirea lentă sau cu multe pauze;
  • Oprirea sau blocarea vorbirii. Gura este deschisă să vorbească, dar nu se spune nimic;
  • Ochii care clipesc rapid sau buzele care tremură atunci când vorbește;
  • Creșterea balbismului când copilul e obosit, iritat sau stresat;
  • Frica de a vorbi.

Complicațiile balbismului pot include:

  • Participarea limitată la anumite activități;
  • Sentimentul de stimă de sine scăzut;
  • Slabă performanță școlară;
  • Probleme sociale.

 

 

 

 

 

My title page contents