Efectele televizorului asupra copiilor sunt multe și mărunte. Știm…e greu să ții un copil departe de televizorul. Mai ales atunci când toată lumea e conectată la această cutie magică. În unele case, televizorul e pornit chiar şi atunci când nu se uită nimeni la el. Este ceva obişnuit în zilele noastre ca părinţii să folosească televizorul pe post de bonă. Cu toate acestea, cred ca orice părinte s-a gândit, măcar o dată, la efectele pe care televizorul le are asupra copilului.
Bilele negre
Din păcate, majoritatea experţilor din domeniu consideră că televizorul are multe efecte negative, printre ele aflându-se şi ideea că micuţii sunt astfel îmăiedicaţi să fie… inteligenţi. Cercetătorii consideră că televizorul nu are niciun beneficiu educaţional pentru copiii sub 2 ani şi că este un adevărat obstacol în dezvoltarea creierului pentru că împiedică atât interacţiunea cu ceilalţi oameni cât şi joaca. Un copil învaţă mult mai multe din interacţiunea cu oamenii sau cu lucrurile din jur, decât din ceea ce vede la TV.
Câte ore?
Timpul petrecut în faţa televizorului este de fapt un timp preţios de care copilul are nevoie pentru a-şi dezvolta abilităţi importante precum limbajul, creativitatea sau socializarea. Aceste abilitîţi se dezvoltă în primii doi ani de viaţă prin intermediul jocului, explorării şi conversaţiei. Vorbitul nu se dezvoltă dacă cel mic ascultă pasiv la televizor, ci prin interacţiunea cu ceilalţi oameni, vorbind şi ascultând în contextul vieţii reale.
Ce are de pierdut?
TV-ul îi inhibă copilului capacitatea de a avea iniţiativă, de a fi provocat din punct de vedere intelectual şi de a-şi folosi imaginaţia. De asemenea, televizorul răpeşte timpul pentru citit sau exersarea vorbitului. Încă din 1996, există un studiu care arată că micuţii care s-au uitat la desene animate sau la diverse emisiuni, au prezentat abilităţi mai scăzute legate de citit. Mai mult decât atât, astfel de copii, bombardaţi cu televizorul în fundal, nu pot fi atenţi la o voce, atunci când sunt zgomote de fundal. Nu pot fi atenţi nici la educatori şi nici nu se pot concentra pentru o perioadă mai mare de timp. Elevii care se uită pentru o perioadă mai îndelungată la TV, au tendinţa de a lucra mai puţin la temele pe care le au de făcut iar cei care îşi fac lecţiile cu televizorul în fundal, reţin puţine informaţii. Un alt studiu, efectuat în 2014, a arătat că micuţii care s-au uitat la TV mai mult de 3 ore pe zi, au dezvoltat probleme pe care copiii ce nu s-au uitat la TV, nu le-au prezentat. Emisiunile TV şi reclamele prezintă violenţa, consumul de alcool şi droguri, precum şi sexul într-o lumină pozitivă iar mintea unui copil, care este ca un burete, absoarbe tot, fără a ştii să facă diferenţa între bine şi rău. Ca să nu mai vorbim despre mâncarea nesănătoasă, la care se face mereu reclamă şi la care copiii sunt ademeniţi să o consume, ajungând ca din această cauză să fie obezi.
Bile albe
Sunt şi experţi care consideră că televizorul nu e chiar aşa rău şi că există şi părţi bune. Una dintre ele ar fi cea legată de difuzarea de emisiuni care educă, informează şi inspiră. TV-ul poate fi mai eficient decât o carte atunci când vine vorba de a-i învăţa pe copii cum să planteze şi să îmgrijească o plantă sau cum să gătească o prăjitură.
Mai puțină agresivitate
Conform unui studiu efectuat în 2001, copiii ce au urmărit programe educative au reuţit să obţină note mai bune la şcoală, au fost mai puţin agresivi şi au fost mai interesaţi de învăţătură atunci când au ajuns la liceu. Cercetătorii Universităţii din Syenna, au descoperit că, uitându-se la desene animate, copiii se liniştesc, acestea având un efect de alinare a durerilor. Şi, până, la urmă, dacă cel mic chiar stă degeaba, fără a avea ceva de făcut, în loc de a se plânge că s-a plictisit sau de a te certa cu el, atunci televizorul reprezintă o soluţie mai bună.
