Până să aflu ce este somatizarea și să îi înțeleg mecanismul, de câte ori auzeam acest termen mă prefăceam că înțeleg. Am devenit interesată de informații abia când am constatat că l-am auzit de prea multe ori.
Poate că ai cunoștință de vreun caz în care o persoană se plângea de felurite suferințe fizice, și totodată și de faptul că medicii nu le găsesc acestora cauza. ”Am făcut analize, RMN, CT, am fost la medicul de familie și la specialist, am stat internată în spital și mi-au spus că nu am nimic. Că toate au ieșit bine. Și pe mine mă doare capul aproape permanent.” Acesta poate fi un bun exemplu. Unui singur medic nu i se adresase persoana respectivă: psihoterapeutului. Nimeni nu luase în calcul, ca variantă, somatizarea…
Binomul minte-corp
Somatizarea este expresia factorilor psihologici sau emoționali ca simptome fizice (somatice). De exemplu, stresul poate determina unii oameni să dezvolte dureri de cap, dureri în piept, dureri de spate, greață sau oboseală. Persoanele cu acest tip de tulburare se concentrează întotdeauna asupra problemelor lor fizice și adesea solicită tratament medical, în loc să caute îngrijire psihiatrică. Toate acele simptome amintite, de altfel reale și continue, nu sunt simptomele unor boli ci pur și simplu manifestarea fizică a unor emoții reprimate. Mintea și corpul nostru nu pot fi tratate separat de vreme ce funcționează împreună. Nu trebuie pierdut niciodată din vedere faptul că ceea ce se petrece la nivel mental are efect la nivel fizic, și invers.
Boli „închipuite”
Când fizicul și mentalul se află în conflict, când emoțiile negative le depășesc pe cele pozitive și trec pragul suportabilității, apare somatizarea. Adică acele ”boli” pe fond emoțional. Și care, cum spuneam, nu pot fi tratate de medici de vreme ce ele nu au o cauză fiziologică. În această situație îngrijorarea persoanei devine și mai mare. Va căuta să facă și mai multe investigații, chiar la intervale regulate, periodic. Toată această tensiune permanentă îi va genera dificultăți în viața socială, care este sever afectată. Este un cerc vicios din care este greu de întrezărit ieșirea, fără ajutor specializat.
Pentru că în ciuda asigurărilor că din punct de vedere fizic nu există o cauză, persoana simte în continuare că „este ceva acolo”. Și, într-adevăr, toate semnalele primite în mod repetat de la corp sunt dovada că s-a produs un blocaj. Iar blocajul acela a afectat tot sistemul. Apariția și întreținerea somatizărilor sunt efecte ale neînțelegerilor, frustrărilor, eșecurilor, nemulțumirilor acumulate ori stresului.
O altfel de hartă
Te doare capul. Te îngrijorezi și mergi la medic în căutarea unui diagnostic și a unui tratament. Niciunul dintre medicii cărora te adresezi nu găsește cauza acestei manifestari. Te îndopi cu analgezice contra durerii de cap, dar asta nu face decât să împiedice manifestarea, nicidecum să o elimine. Și nici nu are cum să o elimine. Pentru că durerea ta de cap este răspunsul organismului la o stare tensionată (de la serviciu sau din familie). Care nu dispare pentru că ai luat tu un analgezic. Aceasta este, mai clar, somatizarea.
Fiecare simptom ascunde un mesaj din partea organismului. Există chiar și o „hartă” pe care experții au construit-o pe baza cazuisticii.
Astfel, tristețea, regretul, o pierdere sau respingerea declanșează simptome care mimează o boală de inimă. Sentimentele reprimate, mânia și furia te pot face, de exemplu, să crezi că suferi de o boală a ficatului sau bilei. Lipsa iubirii se manifestă la nivelul plămânilor, frica – la nivelul rinichilor, îngrijorările financiare și oboseala cronică – la nivelul zonei lombare, iar sentimentul lipsei de susținere emoțională – la nivelul zonei cervicale.