Toți copiii, în dezvoltarea lor, au suișuri și coborâșuri emoționale. Au perioade de indispoziție, probleme cu prietenii și colegii, scăderea performanțelor școlare. Dar de unde știi dacă nu e vorba despre ceva mai serios? Și când trebuie să duci copilul la psiholog?
Unele stări și manifestări, chiar dacă ne sperie, sunt normale. Copiii, pe măsură ce cresc, pot avea schimbări ale stării de spirit, dificultăți sociale sau chiar anxietate. Aceste provocări normale de dezvoltare îl pot face pe copil să își schimbe perspectivele sau să învețe noi abilități. În cele mai multe cazuri, dacă îi oferi sprijin, lucrurile revin la normal. Problema este când, în ciuda faptului că procedezi corect, acest lucru nu se întâmplă. Când trebuie să duci copilul la psiholog? Când ți-ai epuizat priceperea dictată de instinctul de părinte.
Când trebuie să duci copilul la psiholog
Ceea ce pare a fi o dificultate normală în copilărie se poate transforma uneori în ceva mai grav. Psihologii sunt de părere că acest lucru ar trebui să te preocupe dacă micuțul tău:
- Are probleme în mai multe domenii ale vieții, cum ar fi relațiile de familie, performanțele școlare, activitățile de agrement și prietenii;
- Începe să fie tot mai puțin încrezător în sine sau mai puțin eficient;
- Prezintă o îngrijorare excesivă pentru viitor;
- Exprimă deznădejde;
- Se retrage față de membrii familiei, de prieteni sau de activitățile care îi făceau plăcere și îl bucurau;
- Are o schimbare semnificativă a obiceiurilor de somn sau a apetitului;
- Are în mod frecvent un comportament negativ;
- Are comportamente repetitive, autodistructive, cum ar fi smulgerea părului, rănirea pielii sau orice alt tip de autovătămare;
- Face afirmații de genul „Aș vrea să nu fiu aici” sau „Nimănui nu i-ar păsa dacă aș fugi”;
- Vorbește explicit despre sinucidere.
Specialiștii recomandă părinților să aibă încredere în instinctul lor. Părinții sunt cei care își cunosc cel mai bine copilul. Dacă ceva pare să nu fie în regulă cu el, chiar dacă nu ești sigur este mai bine să mergi și să verifici acest lucru.
Cum procedezi
Nu îți fie frică să discuți subiectul cu copilul. Întreabă-l dacă el crede că are nevoie de ajutor. Dacă răspunde afirmativ nu mai încape nicio îndoială. Părinții pot fi adesea surprinși de cât de dispuși sunt copiii lor să accepte ajutor suplimentar, din afara familiei. Ajutorul poate veni în primă fază de la medicul pediatru. În cele mai multe cazuri acesta este dispus și foarte priceput în a ajuta părinții să diferențieze ceea ce este și nu este normal la copilul lor. Dacă va considera că este necesar, medicul pediatru te poate îndruma către un psihoterapeut.
Fără prejudecăți!
Deși în ultimii ani percepția asupra necesității intervenției psihologice s-a schimbat mult în bine, încă mai există prejudecăți. Și psihologul încă este confundat cu psihiatrul, iar tulburările de comportament cu bolile mintale. Părinții mai presupun adesea că o terapie cu psihologul implică medicație sau spitalizare. Chiar dacă problemele copilului nu sunt severe, terapia îl poate ajuta și pe el, și familia, să învețe diferite strategii care să conducă la rezolvarea problemelor.
Indiferent dacă copilul are nevoie de ajutor pentru a face față unor provocări normale de dezvoltare sau este vorba de ceva mai serios, ajutorul psihologului vă poate face tuturor viața mai ușoară.
