Înfruntarea eșecului: 7 sfaturi pentru părinți, ca să-și ajute copiii. Eșecul unui copil trebuie acceptat, înțeles, lăsat să treacă timpul necesar și apoi înfruntat pentru a căuta posibile soluții. Specialiștii sunt de părere că eșecul este o oportunitate de creștere și de învățare, iar depășirea lui ajută la întărirea stimei de sine.
Un test greșit, o sarcină greșită, o cursă pierdută… Când un copil nu obține succesul, părinții intră în panică, poate chiar se enervează prea tare, sau minimizează situația.
Pe de altă parte, este important ca părinții să știe cum să-și susțină în mod adecvat copiii în perioadele de criză. Pentru că a ști să pierzi, se învață în copilărie și se învață mai ales prin comportamentul părinților și prin modul în care aceștia se confruntă cu înfrângerile.
Înfruntarea eșecului. Iată 7 sfaturi despre cum să-i ajuți pe copii să facă față eșecului:
1. Elimină termenul eșec din vocabular
Primul lucru de făcut este să elimini termenul „eșec” din vocabular. Acest cuvânt poate fi folosit doar în contextul legal, atunci când se referă la o firmă aflată în stare de insolvență. În viața de zi cu zi însă, un astfel de concept se aplică în situații foarte puține și foarte grave. Nicidecum nu poate fi folosit în fața unei note proaste sau a unui examen nereușit.
2. Dă-i timp copilului să digere eșecul
Atunci când copilul se întoarce de la școală cu o notă proastă, trebuie să ai o atitudine primitoare: „Îmi pare rău că ai luat o notă mică…”
Trebuie să-i lași timp copilului să digere eșecul.
3. Înfruntarea eșecului. Vorbește despre asta, dar cu înțelegere
A verbaliza înseamnă a scoate în evidență ceea ce este în interior, pentru a-l face mai puțin dăunător. Verbalizarea trebuie făcută în termeni de înțelegere. În caz contrar, se poate obține un efect de închidere/interiorizare.
De exemplu, atunci când copilul tău vine cu o notă mică, ai putea să-i spui: „De ce nu încerci să-l întrebi pe profesor dacă există o posibilitate de a o remedia?” Dacă te confrunți cu un răspuns negativ, limitează-te la a oferi doar o ultimă sugestie: „Desigur, dacă nu vrei să faci nimic, pentru mine nu este o problemă dacă îți este bine, dar dacă apoi regreti că nu ai încercat să-i explici profesorului situația ta?”.
Așadar, demonstrează că înțelegi ce simte copilul tău. Nu emite judecăți despre ceea ce s-a întâmplat, respectă timpii de „digerare” ai eșecului, dar cu delicatețe, sugestii pentru a rezolva problema.
4. Construiește o metodă de studiu adecvată pentru copilul tău
Părinții trebuie să își facă timp pentru a înțelege stilul de învățare al copilului lor. Are dificultăți de memorare? Este util pentru el să repete cu voce tare sau ar trebui să fie ajutat, să aibă modele? Este mai orientat spre creativitate sau este mai rațional?
Așadar, calm și răbdător, trebuie să observi cum studiază copilul și să-l ajuți să găsească metoda de studiu cea mai potrivită pentru el.
Dacă metoda de studiu este dobândită și funcționează, succesul este garantat și stima de sine crește. Dacă părintele nu este în măsură să facă această muncă, el poate cere ajutor unei alte persoane (un profesor, un centru) pentru a dezvolta o metodă potrivită lui.
Întocmirea unui plan de studiu înseamnă a opera în termeni preventivi împotriva unui eventual eșec.
5. Ajută-l să-și regăsească motivația
Se poate întâmpla ca un copil să aibă un moment de lipsă de motivație, poate atunci când este la începutul unui nou ciclu de studii, sau dacă trebuie să învețe ceva nou, precum un instrument muzical, sau când o materie devine mai dificilă… .
În acest moment, părintele (și profesorul) nu trebuie să pună presiune pe copil, reproșându-i diverse lucruri. Dacă, de exemplu, copilul spune că vrea să renunțe la studiul unui instrument, este inutil să vii cu expresii cum ar fi: „Ah, ți-am cumpărat chitara așa cum ai vrut, am cheltuit bani și acum nu mai vrei să mergi la cursuri… ”
Mai bine susține criza. O metodă care funcționează în aceste cazuri este de a-l ajuta să vizualizeze punctul exact al căii în care se află. Concentrarea pe obiectivele pe care le-a atins până acum ajută la evidențierea aspectelor negative ale renunțării și a aspectelor pozitive.
Un alt sfat este să-l ajuți să-și recupereze motivația. De exemplu, dacă copilul tău a ales să studieze chitara, a făcut-o dintr-un motiv, acel motiv în timp tinde să se piardă, să fie uitat. Ajută-l să-l găsească din nou, pentru a-și recâștiga emoțiile și dispoziția pozitive.
Lasă-l să se joace cât mai mult, laudă-i angajamentul, creează amintiri fericite. Iar atunci când este trist, ajută-l să accepte emoția negativă.
6. Înfruntarea eșecului: Lucrează cu el pentru a depăși criza
Părintele poate sprijini copilul în momentul dificil, motivându-l și ajutându-l să-și găsească energia pentru a face ceea ce nu poate.
Și nu uita: de fiecare dată când depășește o perioadă dificilă, își va recâștiga stima de sine.
7. Învață copilul ce înseamnă autonomia în gestionarea propriilor lucruri
Este important să-l obișnuiești pe copil să-și gestioneze propriile lucruri în mod independent. Începând cu pregătirea ghiozdanului, care trebuie pregătit seara ca ritual ritmic.
Specialiștii recomandă părinților să lase „să se întâmple”, „să permită eroarea” și să „faciliteze procesarea”. Adulții intervin adesea tot timpul pentru a evita consecințele negative. Însă, copiii nu trebuie feriți total. Ei trebuie să se lovească și de rău, pentru ca astfel să înțeleagă ce au greșit. Să învețe și să gestioneze singuri situația.
