A venit scoala peste noi. Ne-a luat pe sus, ne-a invaluit, ne-a vrajit si ne-a dus unde a vrut ea. Am bifat caiete, adidasi, penare si carti si dusi am fost.
Incet, incet, oamenii isi depasesc fricile…au nevoie doar sa se lase traiti. Dusi de val.
Asa a fost si la mine. Ma ingrozea – desi poate inconstient, data de 1 septembrie. De ce? Pentru ca pe langa faptul ca reprezenta sfarsitul definitiv al verii – cel putin pentru mine, 1 septembrie era echivalentul inceperii scolii si a gradinitei. Si ma temeam de acest lucru. Chiar daca nu admiteam.
Noi inceputuri
Ma temeam de avalansa de emotii si sentimente care de mai care pe care o va trezi re-inceperea scolii la fiica mea cea mare, dar mai ales la cum va fi in mod real noua era de grupa mica pentru pitica familiei. Si, intre noi fie vorba, ma temeam, ma sugruma gandul ca va trebui sa imi iau adio – cel putin, pentru o vreme – la stilul boem de viata si de parenting cu care ma obisnuise vacanta. Stati putin, nu ma intelegeti gresit: am un job full time si un concediu ca toti oamenii obisnuiti. Doua saptamani in timpul verii. Ce-i drept, anul acesta am mai adaugat eu pe ici pe colo 2- 3 zile, insa va asigur ca sunt un om normal.
Om ca si voi
Totusi, scoala si gradinita a venit peste noi cu bune…pana acum…si cu o rigoare la care trebuie sa ne adaptam. Cel putin, vis a vis de o mai buna organizare si o mai buna impartire a timpului. De stratificare si planificare. De prioritizare. Cam asa. Insa, desi m-am temut ca dracu de tamaie, lucrurile au decurs lin. Copiii au inceput fiecare in felul lui. Scoala a suscitat mai multe emotii decat gradinita, dar orisicum.
A inceput
Grupa mica a inceput cu elan si cu zambete. Copilul se simte bine acolo si se duce cu placere. Si spre suprinderea mea, diminetile nu au fost un cosmar. Si nici nu au fost un lant de plansete. De ce? Pai, am stabilit, de fapt mi-am impus urmatorul ritual. Le trezesc pe fete cu 10 minute mai repede ca sa am timp sa le giugulesc si sa ma joc cu ele in pat. Chestii simple, dar care sa le faca sa se dea jos din pat cu zambetul pe buze, daca nu cu hohote pana la urechi.
Reteta fericirii
Le gadil usor, le mangai, le imbrac cu dragoste, le fac clatita din cearceaf, pus peste ele un tort de perne, le dau pupici cu dragoste pe fiecare ochi, obraz, mana, si tot ce se mai cere. Le raspund cererilor in care ele imi zic ca si degetelul mic vrea un pupic…si le dau rezerve de dragoste ca sa le tina de cald cat timp nu ne vedem. Le spun ca le iubesc si ca ma gandesc la ele cat timp ele sunt plecate, ca mamicile sunt alaturi de copiii lor si cand nu se vad. Si, apoi, arunc buzduganul pentru dupa-amiaza cand le povestesc ca ne vom juca jocul X. Si, uite asa bifam un inceput senin de zi. Ele se imbraca cu placere si raspund cererilor mele. Isi iau polenul si astragalusul. Mananca de mic –dejun fara mari fite si avem parte cu totii de un inceput de zi fericit. Iar dupa ce ele pleaca la gradi si scoala cu tatal lor, eu raman cu mintile acasa si plina de energie.
Sa va fie de folos si sa aveti un inceput de scoala/ gradi la fel de lin ca al nostru!
