Înainte-vreme, o fată care nu era măritată nici măcar pe la 20 de ani, începea să fie arătată cu degetul că ar putea ajunge „fată bătrână”. În zilele noastre nici căsătoria după 40 de ani nu mai este ceva neobișnuit.
Nu știu cum era în vremurile de demult, dacă acele căsătorii făcute la anii (prea) fragezi ai tinereții erau căsătorii solide, pe viață. Dacă se bazau numai pe unele interese, dacă erau dinainte stabilite de familii, dacă reprezentau alianțe reciproc avantajoase sau exista și un strop de dragoste pe-acolo. Dar nu-i exclus ca astfel de practici să mai existe și în prezent. Căsătoria după 40 de ani o fi având și ea secretele ei…
De ce așa târziu?
O persoană care se căsătorește pentru prima dată la maturitate ar putea avea o mulțime de motive pentru care a așteptata atâta amar de vreme să-și întemeieze o familie. Poate că efectiv nu și-a dorit acest lucru până la acea vârstă. Sau nu a avut timp și energie de investit în acest tip de relație. Fie a preferat o viață mai… aventuroasă, fie și-a canalizat energia spre cariera profesională. Ori poate pur și simplu nu a întâlnit persoana potrivită. Potrivită nu numai din punct de vedere emoțional și/sau sexual, cât mai degrabă dispusă să îi accepte hachițele. Pentru că, dacă am pune sub lupă persoanele care sunt necăsătorite până la această vârstă, e greu de crezut că nu am găsi fiecăreia măcar câte ciudățenie.
Căsătoria după 40 de ani
Studiile arată că, așteptând să vă căsătoriți mai târziu, riscurile unui divorț sunt cu mult mai mici. Există și o explicație pentru acest lucru. Căsătoriile încheiate la vârste tinere – la scurt timp după ce partenerii au devenit majori, până pe la 22-23 de ani – sunt mai degrabă hotărâri luate în pripă. Știți, dragostea este ca o vâlvătaie care cuprinde inclusiv rațiunea… Cei doi nici măcar nu apucă să se cunoască bine atunci când sunt deja hotărâți să își oficializeze relația. Și pe cât de repede se căsătoresc, pe atât de repede și divorțează mulți dintre ei. Infidelitatea, imposibilitatea de a gestiona unele situații de criză, lipsa banilor sau influențele membrilor familiilor, oricare dintre acestea pot fi motive de despărțire. Ce le lipsește celor doi? Categoric, maturitatea.
Și dragoste, și respect
După 40 de ani, considerându-se că este matură, o persoană vede altfel viața. Are alte repere, alte valori și alte așteptări. Alege mai mult cu rațiunea decât cu inima, și asta nu e neapărat ceva rău. Unei căsnicii care debutează la o vârstă mai… coaptă, nu înseamnă că îi lipsește dragostea. Nicidecum! Este tot dragoste, însă una mai calmă, mai așezată, mai înțeleaptă. Mai răbdătoare și cu un mai mare respect pentru partener. Chiar așa! Este mai degrabă un parteneriat, așa cum la 20 de ani nu prea poate fi. Orgoliile se mai domolesc la vârsta asta, chiar și apetitul pentru alte cuceriri. Chiar dacă, la bărbați, vârsta de 40 de ani este una considerată critică. Pentru că dacă un bărbat decide să își întemeieze o familie după 40 de ani, înseamnă că și-a cam consumat energia de „fluturaș” zburător din floare în floare.
Copiii – o „problemă”
Pentru femei, problema căsătoriei după 40 de ani poate îmbrăca două aspecte. Dacă este pentru prima oară, posibilitatea de a avea un copil este mult, foarte mult redusă. Iar dacă are un copil dintr-o relație neoficială, acceptarea copilului de către proaspătul soț poate fi o problemă. Și poate nu atât acceptarea, cât modul în care se așteaptă să fie el tratat. Un scenariu și mai complicat este acela în care ambii parteneri au mai fost căsătoriți și ambii au proprii copii. Conflictele sunt inevitabile. Dar, dacă cei doi au cu adevărat maturitatea necesară (nu doar cea pe care o presupune vârsta din buletin!), cu siguranță că, la un moment dat, apele se limpezesc și în acest caz.
