Te-ai întrebat și tu cât de important este să lași copilul să plângă? Sau ești dintre cei care îl consolează înainte de a apuca să verse o lacrimă? Treaba asta cu plânsul mai depinde și de vârsta copilului.
Pentru nou născuți, plânsul este singurul mod de a comunica. Și se folosesc de el foarte bine. Așa că tu trebuie să îi înveți… stilurile de plâns și să îți dai seama ce spun ele. Îi este foame sau somn, vrea să-i fie schimbat scutecul sau îl doare burtica. Ori pur și simplu are nevoie de atenția ta.
Cât de important este să lași copilul să plângă? În această etapă nu se pune problema să îl lași, pe principiul că așa își dezvoltă plămânii. Identifică-i nevoile și fă totul să i le satisfaci. Chiar dacă este vorba doar despre plânsul ”de control”. Cel prin care cere atenție, cere să îl iei în brațe. Bucură-te de toată perioada, de toți anii în care îți cere cu lacrimi acest lucru. Când va fi adolescent vei tânji după așa ceva…
Nu-l opri, dar fii alături de el
Plânsul copilului sfâșie inimile părinților. Și în special a mamelor. O mamă poate distinge plânsul copilului ei dintr-un grup de oricât de mulți pici. Plânsul copilului activează instinctul mamei de a-și proteja puiul, și nimeni nu-i mai poate sta în cale. Exceptând situația în care plânge din cauza unei dureri fizice, cât de important este să lași copilul să plângă? Destul de important. Copilul poate și trebuie să fie lăsat să plângă. Misiunea părintelui nu este aceea de a fi ”buton de oprit din plâns” ci de a fi empatic cu micuțul. Poate plânge de tristețe, de furie, de neputință sau de frustrare. Îl lași să plângă, dar ești acolo, prezent, lângă el. Prezent pentru a-l alina după ce se oprește din plâns. De a-l asculta atunci când îți spune care sunt nemulțumirile lui, ce l-a deranjat, ce nu i-a convenit. Lucruri pe care le puteți discuta, ținând cont de vârsta și nivelul lui de înțelegere. S-ar putea ca data viitoare să nu mai plângă pentru un motiv asemănător.
Și băieții plâng!
Nu cereți niciodată copilului să se abțină de la plâns! Mamele de băieți, care le cer acestora să nu plângă pentru că ”sunt bărbați”, greșesc fundamental. Plânsul reprezintă exprimarea unor emoții, iar lacrimile nu sunt ceva rușinos! Poate că acel copil vrea chiar să împărtășească motivul pentru care plânge! A împiedica un copil să plângă este o barieră nu în calea lacrimilor ci a procesului de dezvoltare emoțională! Transmiterea mesajului că a plânge este ceva rușinos, dezactivează copilul din punct de vedere emoțional. Vrei asta?! Și-apoi, dacă lacrimile de bucurie nu sunt ”taxate” și nici interzise, de ce n-ar fi permise și cele de tristețe sau neputință?
Lacrimile eliberează de stres
Deși am observat pe pielea noastră că plânsul liniștește, calmează, există și dovezi pur științifice în acest sens. Un biochimist american a studiat compoziția chimică a lacrimilor vărsate din cauze emoționale, și ce credeți că a constatat? Că acestea conțin cortizon, hormonul stresului. Așadar, prin plâns, organismul este eliberat de stres, ceea ce contribuie la obținerea stării de relaxare. Dacă noi avem acest drept, de a plânge, de ce n-ar avea și copiii?!
