Ce le spunem copiilor despre divorț poate fi o întrebare la care să nu ai răspuns pe moment. Separarea părintească este întotdeauna un eveniment negativ pentru copii. Pentru părinți momentul în care ei trebuie să le spună copiilor lor despre decizia pe care ei au luat-o poate fi mai greu de suportat decât divorțul în sine. Dar ce anume înseamnă pentru copii separarea părinților? Cum poate o familie să facă față acestei crize?
Ce le spunem copiilor despre divorț sau cum să le explici că mama și tata nu mai pot sta împreună în casă. De ce?
Pentru un copil, el și părinții săi sunt un întreg. Un copil nu-și imaginează ca mama să fie fără tatăl lui sau să-l înlocuiască pe acesta. Nu face parte din logica lui acest moment. De aceea, este foarte dificil să-i explici și să găsești cuvintele potrivite pentru ca el să înțeleagă prin ce treceți voi, părinții.
Ce le spunem copiilor despre divorț și cum faci ca încercarea de a-i lămuri asupra problemei să fie o reușită
De exemplu, dacă-i spui copilului că mama și tata nu se înțeleg deloc, că se ceartă mereu și nu mai pot sta împreună, acesta ar putea asocia situația cu o ceartă care are loc între el și fratele sau sora lui. El va spune că nu e atât de grav, pentru că pe urmă ei se împacă și locuiesc tot în aceeași casă, împreună.
Ce le spunem copiilor despre divorț la 0-18 luni
Nici copiii mici nu sunt scutiți de tensiunea dintre părinții lor, pe care aceștia o resimt din plin. Nu pot însă merge prea departe, astfel încât să realizeze și motivele pentru care s-a declanșat conflictul. Când aceste tensiuni persistă, copiii devin iritați, plângăcioși, cu atât mai mult când cei din jurul lor nu sunt membri ai familiei. Pot avea frecvent răbufniri emoționale, poate stagna procesul de dezvoltare sau poate avea loc chiar o regresie a acestuia.
Trebuie să ai grijă ca cel mic să nu resimtă conflictul, să nu vă certați în preajma lui, să nu-l neglijați. Din contră, trebuie să-i respectați rutina zilnică, astfel încât el să nu realizeze vreo schimbare care să-l scoată din ritmul lui. Vorbiți foarte mult cu el, fiecare pe rând și asigurați-l de iubirea voastră verbal, dar și prin gesturi. Cu timpul el se va obișnui cu absența celuilalt părinte. La început e bine ca acesta să nu se rupă prea mult de copil.
Ce le spunem copiilor despre divorț între 18 luni și 4 ani
Cu siguranță, nu este posibil să-i explicați copilului aflat la această vârstă motivul separării, dar este foarte important să vorbiți cu copilul, deoarece el se află în perioada în care are nevoie să interacționeze cât mai mult cu părinții săi. Apoi, singurul lucru important va fi modul în care copilul va trăi această experiență. Promisiunea că „tatăl te va vizita în fiecare weekend” nu are sens. De fapt, copilul nu înțelege aceste dimensiuni temporale. Lucrul important care trebuie înțeles este că tatăl va veni să-l viziteze adesea. Sentimentul pe care trebuie să-l aibă copilul este „Chiar dacă mama și tata nu vor mai fi împreună, acest lucru nu va schimba nimic pentru mine”. Dacă se mențin relațiile interpersonale, separarea nu îl va mai speria pe copil.
Nu este întotdeauna ușor să știi cum să controlezi situația
De fapt este dificil. Dar poate avea și implicații pozitive. Asumarea responsabilității și nu căderea într-o stare de tristețe îi ajută pe adulți. Viața continuă să aibă un sens logic dacă vă puneți în cap că acum există unul sau doi copii de care trebuie să aveți grijă și mai departe. Chiar ei vă vor da energia de a merge mai departe.
Ce le spunem copiilor despre divorț la 3-6 ani
Nici preşcolarii nu sunt destul de mari încât să înţeleagă complet noţiunea de divorţ. De aceea, ei acceptă foarte greu ideea ca părinții să trăiască despărțiţi. Ei ar dori să-și vadă părinții împreună, indiferent cât de tensionată ar fi atmosfera de acasă. Divorțul poate însemna pentru copii pierderea controlului. Iar copiilor le place foarte mult să deţină controlul. Apare sentimentul că ei sunt vinovați pentru că părinții se despart. De asemenea, pot deveni furioşi, pot avea coşmaruri.
Ce se poate face în această situație
Părinţii trebuie să colaboreze cât mai mult posibil. Deși e greu de gestionat situația din acel moment, ei trebuie să-i transmită copilului starea de bine. La această vârstă copiii își exprimă tot mai mult sentimentele. Asigurați-l pe copil că-l iubiți mult. Explicați-i tot ce vrea să știe, pe măsura vârstei lui. Asigurați-l că își va putea vedea tatăl/mama ori de câte ori vrea. Stabiliți împreună cu copilul un program de vizite, pentru a intra în rutina mult iubită de copii.
Și ce se întâmplă cu părinții care își cresc copiii singuri și care îi consideră pe aceștia singurii care le dau sens vieții lor? Iar apoi ajung să-i considere aproape substitut pentru partener? Riscul devine mai mult o povară decât un ajutor pentru copii.
Responsabilitatea înseamnă, de asemenea, să nu considerăm copiii ca fiind medicamentul sufletului. Tentația de a privi copiii ca pe ceva în care descărcăm atât sentimentele pozitive, cât și furia pe care, în mod normal le-am fi descărcat celuilalt partener fac foarte rău copilului și-l încarcă negativ. Practic, punem pe umerii lui o povară mult prea mare și mai ales nepotrivită! Copiii nu trebuie să joace acest rol, ar fi un fel de violență emoțională! Dacă vă aflați într-o astfel de situație trebuie să căutați ajutor de îndată ce vă dați seama că nu puteți gestiona separarea. Pentru ca separarea să fie cât mai nedureroasă, este important să puteți procesa experiențele negative, tristețea și sentimentul de înfrângere. Acest lucru este adesea posibil cu ajutorul unui terapeut. Uneori, chiar și unii prieteni buni vă pot ajuta. Important este să nu vă ascundeți și să încercați să rezolvați problema împreună cu copiii voștri, ci să solicitați ajutorul potrivit, chiar specializat.
Ce le spunem copiilor despre divorț la 6-11 ani
Copiii școlari ar putea fi cei mai afectați de divorțul părinților. Ei sunt la o vârstă la care pot înțelege mult mai bine lucrurile din jurul lor. Cu atât mai mult dacă au crescut într-un mediu stabil, plin de afecţiune, un divorţ îi va dezechilibra destul de rău. Se vor simţi abandonaţi. Îşi vor face griji că îşi pierd un părinte (tatăl sau mama, în funcţie de cel care va deţine custodia). Ei vor fi preocupați mult timp să se gândească că părinţii se vor împăca. Copiii de 6-11 ani trec chiar la fapte. Mai mult, chiar fac planuri de „salvare” pentru a-și aduce părinții din nou împreună. Pot apela la alte rude din familie, rugându-i să-i ajute să-și readucă înapoi părintele plecat.
Copiii de 8-11 ani vor începe să dea vina pe unul dintre părinți pentru ce s-a întâmplat și se va alia cu părintele „bun” împotriva celui „rău”. Îşi pot acuza părinții că sunt răi şi egoiști. Furia pe care o resimt se poate manifesta în cazul băieților printr-un comportament agresiv la școală, iar în cazul fetelor prin depresie sau o stare de anxietate. Ei se vor simți pierduți o perioadă.
Ce pot face părinții?
Părinţii trebuie să le restabilească copiilor respectul de sine și atmosfera de siguranță de care au nevoie. Fiecare părinte trebuie să petreacă în parte timp de calitate cu copilul lui, chiar și în perioada divorțului, în care să-și împărtășească reciproc sentimentele. Copilul trebuie să știe că nu el este cauza divorțului, că nu este vinovat cu nimic, ci este o decizie a adulților. În fața copilului nu e bine ca unul din părinți să-l învinuiască pe celălalt, deoarece decizia a fost luată de comun acord. Ei trebuie să fie uniți când vine vorba de copil și nu să-l învrăjbească pe acesta împotriva celuilalt părinte. Pentru copil, ambii părinți trebuie să fie buni. Dacă au existat probleme, au existat între părinți, nu între el și părinți. Mai multe informații despre ce să le spunem copiilor despre divorț găsești aici!
